CRITICILOR MEI II

Ca orice om cred ca as fi mult prea ipocrita sa spun ca ma dau in vant dupa critici insa atunci cand aceste critici sunt indreptatite si am ceva de invatat din ele sunt dispusa sa le accept fara sa obiectez nimic. In schimb cand vin de la persoane care nu ma cunosc, care abia daca au vorbit de doua ori cu mine si pretind ca ma cunosc deoarece toate fetele sunt la fel nu vreau sa le accept.
Cat despre ceea ce scriu stai calm nu-ti sunt dedicate nici tie, nici ei, nici lor asa k nu va mai simtiti asa de importanti crezand ca scriu despre voi, scriu doar ca sa ma descarc, ca sa ridic un semn de intrebare asupra unor anumite lucruri ce nu-mi plac, sau care pur si simplu le simt…

PSIHOLOGIE

Oricat as vrea sa ascund, sunt revoltata pe toti acei ce se nasc, cresc si traiesc intr-o tara pentru ca mai apoi in loc sa fie mandri de tara lor asa cum e ea cu bune si rele incep sa arunce cu noroi in ea, vorbind de parca ar fi cel mai ignorant si murdar lucru de pe fata pamantului… Pe acel individ ce creste roman, dar care apoi doar pentru simplu fapt ca e mai mare atat in varsta cat si poate financiar, uita de unde a plecat renegandu-si originile si care profita de locul lui in fata mai multor elevi pe care chipurile ar trebui sa-i invete de bine, incearca sa-si impuna un punct de vedere de kkt prin care chipurile noi roanii suntem cei mai nesimtiti, cei mai rai, cei mai neajutorati, intr-un cuvant cei mai josnici. HHHmmmmm bah da ce dracu, tu nu esti tot roman???
Te iei de cei de la putere… ok aici ai dreptate sunt niste hoti unii dar ce-ar fi sa nu generalizam pentru ca si tu esti la fel de ignorant ca si ei (in fond esti roman) dar pe langa asta la o intrebare mai mult decat simpla pe care ti-am pus-o revoltati fiind de spusele tale ne-ai spus ca nu avem ce face “sa ne resemnam”. Ei bine tu poate chiar crezi ceea ce spui dar noi nu, nu avem incredere in tine cum nu avem nici in altii…
Ne acuzi pe noi ca ne uitam la Otv, dar tu ce faci, de unde stii tot ce se difuzeaza pe acel canal prost de televiziune dupa cum chiar tu ai spus si pe cat pariu ca esti la curent cu tot ceea ce se spune despre asa zisele noastre modele in viata pe care tu normal ca nu le suporti??
Te-as mai critica mult insa nu fac decat sa-mi amintesc mie insumi ca esti inca o persoana fara creier ajunsa pe o pozitie pe care in mod cert nu o meriti si pe care ar putea sa o ocupe o persoana mult mai “buna” din punct de vedere al pregatirii, care mai mult decat sigur ne-ar putea invata ceva mult mai inteligent decat ultmele stiri de la televizor si ca romanul are bani sa-si ia geep da n-are bani sa-l spele…care e problema ta, ai vrea tu sa fii in locul lui nu-i asa???

INTR-O ZI

Cum as putea sa ma incred din nou in tot ce e frumos cand viata imi da palma dupa palma, cand nimic din ceea ce cred nu e adevarat, cand persoana pe care am crezut-o cel mai mult in viata m-a tradat din toate punctele de vedere, cand descopar ca proverbul “lupul schimba parul dar naravul ba” e adevarat din toate punctele de vedere dar, nu e nimic! Ca de obicei imi spun mie insumi asa cum le spun si altora : “Capul sus, totul e in regula, acum trebie sa zambesti, nu arata ca suferi!” si merg mai departe sau cel putin asa cred, asa sper, asa imi doresc. Sper sa gasesc din nou o persoana in care sa pot avea incredere, sa pot avea tot atata incredere cata am avut in tine, tu acel individ ce n-a stiut sa pretuiasca atunci candva cand eu inca eram o mica copila dornica sa cunoasca si care n-a stiut sa pretuiasca nici acum cand stiu ce vreau de la viata…
Insa nu-i nimc din toate astea ramane o speranta, ceva ce ma face sa privesc inca o data problemele in fata, care imi arata cat de mult am gresit din nou dar care imi arata ca am iesit cu frumtea sus, ca nu am facut greseli majore, ireparabile si ca va veni si randul meu intr-o zi…Pentru ca multe lucruri se pot intampla intr-o zi....

INCERCARE

As putea zambi, as putea fi fericita insa ceva nu e complet, ceva din intregul meu lipseste, se ascude si nu vrrea sa mi se arate si cu cat il caut mai mult cu atat se ascunde mai tare, cu cat sunt mai sigura ca l-am atins cu atat mai tare regret apoi o noua reincercare nereusita… Astfel privesc cerul si incep sa zbor, zbor prin visele mele care niciodata nu fug de mine, care niciodata nu m-au dezamagit, care stiu ca sunt acolo idiferent de ce s-ar intampla pregatite sa ma introduca intr-o lume imaginara cunoscuta doar mie ce imi da un sentiment placut de fericire.

"Criticilor mei";);)

Nu sufar, nu sunt trista, din contra toti cei care ma cunosc stiu ca in majoritatea timpului rad cu gura pana la urechi intorcand spatele problemelor insa ca orice om trebuie sa ma descarc cumva si in loc sa tip, sa dau pumni in stanga si-n dreapta prefer sa scriu... Cam putin distractiv si monoton ar spune unii, insa eu as spune doar putin excentric, putin creativ sau doar putin tipic mie si ca e doar o mica incercare de revolta impotriva propriilor sentiente, trairi, nedreptati.
Pana si acest text e o forma de protest contra celor ce au spus ironic ca „sufar” , ca nu ma bucur de viata. Dar de unde stiti asta, de cand ma cunsteti atat de bine incat sa va permiteti sa ma criticati, probabil voi sunteti atotstiutori nu?
Chiar acum cateva zile aveam o discutie destul de aprinsa cu o persoana care sustinea sus si tare ca noi adolescentii suntem toti la fel ca nu ne gandim decat la sex si la bani... Dar ma intreb de unde stie el asta probabil el doar la asta se gandea, credea ca tot ce zboara se mananca si de aceea sa lovit de cateva ori cu capul de tocul usii in timp ce incerca sa mai prinda vreun ban ce ii zbura pe deasupra capului. Imi mai zicea ca noi fetele suntem toate la fel...si k baietii is diferiti ca ei pot fi rai, buni, uneori sufletisti dar aku vin din nou cu intrebarea mea inteligenta: „oare cate fete a cunoscut la viata lui....hmmmmm....2, 3.???” Si ca sa nu mai spun ca sa contrazis singur ce aku nu nu mai suntem noi adolescentii toti la fel acum ne impartim in doua categorii??

Acum sunteti siguri ca ati criticat corect??;);)

DOAR CUVINTE

N-am mai postat de mult ceva deoarece ultimele evenimente din viata mea au dat o nota mult prea personala textelor mele, paginilor scrise cu cerneala rupta din adancul sufletului.
Probabil va intrebati ce se intampla... ei bine daca as sti exact poate v-as spune sau poate ca nu, insa tot ceea ce stiu e ca ceva nu ma lasa sa fiu asa cum ma stiati, ceva ma rupe si ma intregeste in acelasi tmp, ceva ce e mult prea hilar si mult prea frumos in acelasi timp, ceva ce ar face foarte usor sa izvorasca lacrimile din ochii mei daca si-ar propune, daca asta si-ar dori si daca eu nu as lupta cu toata fiinta mea sa suprim in fata lui toate sentimentele, toate dorintele, tot ceea ce cred despre el. Insa acum cand pe fundal canta melodia ce exprima adevaratele mele dorinte, adevaratele mele temeri, adevaratele mele sentimente sunt slaba si mi-as dori sa pot recunoste tot insa orgoliul meu e prea mare si ma doare...acum mai putin pentru ca esti aici dar cum va fi mai tarziu cand nu vei mai fi cand vei fi departe cu adevarat cand miile de kilometri isi vor spune din nou cuvantul??