Nu stiu cine sunt exact si ce vreau de la viata si sincera sa fiu nici nu vreau. Prefer sa fiu luata prin surprindere de lucruri bune, momente minunate, zambete oferite doar pentru binedispunerea mea,o iubire noua sau lucruri urate precum dezamagiri, despartiri, esecuri si multe altele.
Prefer sa zambesc in momentele in care simt ca imi dau lacrimile, in momentele in care am dezamagit persoane dragi mie doar pentru a le oferi si lor un mic zambet in coltul gurii. Nu ma intereseaza daca rad exlamand in gandul lor: "E nebuna!" sau pur si simplu i-am facut sa zambeasca prin purtarea mea inexplicabila. Dar cel mai important nu premeditez lucrurile, ci scot perle, dume sau cum le mai spune, pur si simplu.
Sunt nebuna dar nu-mi pasa, sunt asa cum vreau si ma doare fix in cot de ceea ce spun altii, sunt doar eu si cu mine. Sunt eu si cu mine asemeni a doi indragostiti ce sau gasit. Initial sunt fericiti, exuberanti, apoi incep sa descopere defectele pe care celalact le are,sa se certe, sa-si faca unu altuia reprosuri, nu se inteleg iar apoi se complac in situatia lor sau se despart incercand sa gaseasca o noua pereche. Asemeni lor si eu.... acum sunt fericita cu mine. Apoi, imi voi descoperi o sumedenie de defecte si imi voi face reprosuri pentru ele, ma voi certa pentru greselile mele si nu voi intelege de ce am facut unele lucruri pentru ca intr-un final sa iau dacizia de a ma schimba, sau de a ramane asa cu bunele si relele mele...Intr-un final o iubire tainica perfecta in care eu joc rolurile principale: iubita cu mari probleme si cea perfecta....doar eu si cu mine.
Astfel raman nestiint ce vreau de la viata insa stiind cu mare claritate ceea ce nu vreau... si nu, nu vreau sa ma complac, sa zic ca maine va fi mai bine, pntru ca la dracu dar sunt doar prostii......
odata cu noi sau poate doar noi coexistam odata cu el. Poate noi suntem cei ce trec prin viata lui incurcandu-l si punandu-i piedici absurde si nicidecum nu e el ce trece prin viata noastra. In fond el mereu a fost este si va fi... Vesnic va curge printr-o clepsidra nesfarsita... Timpul lasa urme adanci pe noi, pe chip, pe piele, pe retina pe tot ceea ce inseamna om, pe tot ceea ce inseamna fragilitate. Timpul e ceva ce nu putem defini oricat am inceraca si cu toate astea are o denumire, stim in ce se masoara si chiar stim sa-l descriem... Deci ce e timpul??
Timpul e o unitate de masura.....dah cum sa nu.... prea simplu... Timpul e o unitate de masura a varstei nostre.... Dar ce e varsta noastra?? Perioada de timp din momentul in care ne-am nascut pana in clipa de fata.... si din nou ce e timpul?? Timpul este intangibil, incearca sa il atingi si ai sa vezi ca nu poti! Timpul este perpetuu, incearca sa-l opresti si ai sa obosesti incercand! Timpul este pretios, incearca sa il cumperi si ai sa vezi ca nici toate bogatiile din lume nu iti vor fi de ajuns! Timpul este, intr-un final, ceea ce putini pretuiesc la adevarata lui valoare caci atât de putin putem deveni daca nu avem timp... Timpul doar exista, el ne itelege pe toti insa noi nu-l vom intelege nicicand pe el... Timpul iti va juca feste si se va scurge greu atunci cand vei dori sa treaca repede si se va scurge foarte repede atunci cand vei dori sa se opreasca dar, mereu va fi acolo... doar tu stii unde exact ... doar tu si el.. doar o iluzie !
