Assalam Ouakikoum

Visez la un inger ce stiu ca exista insa mintea mea nu-l mai percepe ca ieri. Azi e mai diform ca niciodata azi, aripile ii sunt frante insa capul il are ridicat si cu cat eu ma plec mai tare cu atat el e mai sus. El e acolo unde eu visez sa ajung si poate vor ramane doar vise, el e acolo unde eu visez sa mor, dar poate ca nu voi muri niciodata. El e in paradisul fierbinte al dunelor de nisip, al femeilor cu val, al camilelor cocosate ce razbesc prin tot! El e sacrul dar si profanul din mintea mea, el e unicul lucru ce ma obsedeaza pe langa alte milioane de lucruri.
El e singurul care e mereu langa mine insa nu ma priveste niciodata, probabil doar pentru ca e prea batran ca sa o poata face sau poate eu sunt prea urata iar el nu ma mai suporta. Inima din nou imi bate mai tare, el e aici, dar nu mi se adreseaza, eu sunt acolo si mi-e frica sa nu-l supar. Inima vrea sa-mi sara din piept sa se unesca cu a lui insa ramane tot acolo, tot obosita, tot spasita dominata de o minte implacabila. Iar el as vrea sa spuna ceva insa nu o va face dovedindu-mi ca e doar un alt demon trecator... Assalam Ouakikoum

Sunt o naiva declarata....
Sunt o visatoare inraita...
Sunt eu si nu voi fi ca ele...
Nu sunt disperata...
Dar nu voi fi nici linistita...
Nu ma voi comporta ca un animal...
Si mereu vor fi idioti mai speciali decat mine...
Sunt doar eu si ma uit la stele...
Din nou mi-e frica, din nou mi-e frig...
Azi strig din nou dupa mine...

"Pentru binele tau"

Nu stiu ce parere aveti voi despre cei ce la despartire se scuza frumos : " Imi pare rau iubire dar e mai bine pentru tine". Ei cacat stii tu ce e mai bine pentru mine.. Nu stiu nici eu in totalitate cum imi e mai bine si tu imi vii cu faimoasa replica " Pentru binele tau !" .... Nu pot intelege de ce nu sunt "barbati" si nu spun in fata : " bah nu temai vreau" . Stiu pentru ca nu vrei sa ma ranesti dar mai bine imi tai norisorul de sub picioare din prima decat sa-mi iei in fiecare zi cate o bucatica mica. Spune exact ce gandesti daca ti-ai gasit pe alta ca ti-ai gasit pe ata, daca am devenit plictisitoare ca am devenit plictisitoare nu umbla prin balarii cu tot felul de scuze penale sau e iti e greu sa fii sincer pana la capat?

Era odată un tânăr ce pretindea că are cea mai frumoasă şi mai perfectă inimă din ţară. Tânărul mergea din oraş în oraş şi din sat în sat, arătându-le oamenilor inima lui minunată. Oamenii se adunau cu mic cu mare şi se minunau de frumuseţea şi perfecţiunea inimii lui.
Inima tânărului era într-o stare perfectă. Aceasta nu avea nici o greşeala şi nici un semn pe ea. Toţi privitorii erau de acord că inima lui era cea mai frumoasă din câte văzuseră ei până atunci. Tânărul om era foarte mândru de el şi de inima lui. Nimeni nu avea o inimă la fel de frumoasă. El se bucura mult de aprobările unanime ale privitorilor.
Într-o zi însă, ajungând într-un sat, s-a apropiat de el un bătrân trecut de 70 de ani, cu păr alb şi cu o privire blajină, care i-a spus: „Dragul meu, eu îţi spun ca inima ta nu e nici pe departe la fel de frumoasă precum e a mea!” Atât mulţimea din sat, cât şi tânărul cu inima perfectă s-au uitat cu uimire la bătrân. „Ce spui tu bătrâne? Ai inima mai frumoasa ca a mea? Arată-ne-o atunci!”
Bătrânul a început atunci să se dezbrace ca se le arate oamenilor inima lui. Oamenii au văzut apoi o inimă care bătea puternic, dar care însă era plină de pete negre, de răni şi cicatrici. Inima lui avea foarte multe rupturi şi mai ales găuri. Unele din aceste găuri erau acoperite cu bucăţi de înveliş, dar aceste învelişuri nu se potriveau foarte bine cu inima lui. Avea câteva locuri unde câteva piese ale inimii sale erau descompletate şi completate cu altele care nu se potriveau foarte bine. De fapt inima lui avea în câteva locuri gropi mari de unde lipseau mai multe bucăţi de inima.
Oamenii se uitau unii la alţii nedumeriţi. „Cum poate bătrânul să spună că inima lui e mai frumoasă?” – se întrebau aceştia în sinea lor. Tânărul cu inima perfectă s-a uitat atunci la inima bătrânului, şi a început să râdă.
„Eu cred că dumneata glumeşti, moşule. Inima dumitale nu poate fi comparată cu a mea. Inima mea e perfectă, pe când a dumitale e plină cu cicatrici şi rupturi.”
„Da!” spuse bătrânul. A ta arată într-adevăr perfectă, dar eu nu mi-aş schimba inima mea cu a ta pentru nimic în lume. Să ştii că fiecare gol pe care îl vezi acolo reprezintă o persoana căreia eu i-am dat iubire. De fiecare dată când am iubit pe cineva, eu am rupt afară o bucată din inima mea şi i-am dat-o persoanei respective. Adesea persoanele cărora le-am dat o bucată din inima mea mi-au dat înapoi o bucată din inima lor, iar eu am pus aceasta bucată pe locul gol care lipsea din inimă mea. Dar fiindcă bucăţile de inima date şi primite nu sunt exacte, eu m-am ales cu câteva margini dure, de care mă bucur oricum, pentru că ele îmi amintesc de iubirea pe care am împărţit-o cu aceste persoane. Uneori, eu am dat câteva bucăţi din inima mea unor persoane, iar acestea nu mi-au dat nimic înapoi. Acestea sunt locurile goale în inima mea. Nu uita: A da iubire cuiva, înseamnă a-ţi asuma un risc. Cu toate că aceste goluri sunt dureroase, ele rămân deschise. Îmi reamintesc de iubirea pe care am dat-o acestor oameni. Sper totuşi ca într-o bună zi ei se vor întoarce şi vor umple aceste locuri libere pe care eu încă le aştept. Ei, acuma vezi ce înseamnă adevărata frumuseţe?”
Tânărul om stătu liniştit, iar lacrimile începuseră să-i curgă şiroaie din ochi. El s-a îndreptat atunci către bătrânul om, a rupt o bucată din inima sa perfectă, tânăra şi frumoasă şi i-a oferit această bucată bătrânului. Avea lacrimi în ochi şi mâinele tremurânde. Bătrânul a luat-o pe aceasta oferită, a pus-o pe inima sa, iar apoi a luat o bucata din inima sa bătrână şi sfâşiată şi a plasat-o în golul făcut în inima tânărului. Aceasta s-a potrivit, dar nu chiar perfect, pentru că au mai rămas nişte margini afară.
Tânărul om şi-a privit inima, care nu mai era acum perfectă dar care era acum cu mult mai frumoasă decât fusese vreodată, deoarece iubirea din inima bătrânului trecuse acum şi în a lui.
Dragii mei, unii oameni vin şi pleacă repede din viaţa noastră. Alţii stau o vreme, punându-şi amprenta pe inima noastră. După plecarea lor, nu vom mai fi niciodată aceiaşi.
Rămâne un gol în inima voastră sau bucuria că a-ţi dăruit cuiva din iubirea voastră? Daţi sentimentelor voastre seriozitate şi trăinicie. Iubirea trebuie împărtăşită, trebuie trăită, lăsaţi-o să crească. Nu vă întristaţi, dacă nu este aşa cum am vrea noi sa fie.
A iubi este o expresie a maturităţii, iar maturitatea vine după un îndelung drum personal de perfecţionare.

Ploua linistit, profund dar sec! Insa cu toate astea soarele e deasupra mea si straluceste cum n-a stralucit niciodata.
Voi nu-l vedeti... Pacat..! Dar nu-l pot imparti pentru ca voi nu intelegeti conceptul, voi nu-l vedeti ...:)):))
PIC...PIC...PIC... Soarele plange cu lacrimi de fericire...
TRosc... PLeosc .... balonul iar a pocnit din iubire...
SEc....dar eu iar rad isteric !

Azi e doar o alta zi ciudata...
Azi mi-e dor, azi visez, azi imi vine sa plang din nou...
Ciudat pentru ca cu toate astea eu rad, pentru ca in aparenta e totul bine. Pentru ca mie chiar imi e din ce in ce mai bine... Si atunci ce ma deprima?
Zbor, azi vreau sa zbor... azi vreau sa am aripi si sa planez deasupra voastra.
Azi mi-e frica, mi-e frica de tot, dar mai ales de Tine... si plang pentru ca asta vreau sa fac...
Azi e doar o alta zi superficiala la fel ca ieri sau la fel ca maine...
Azi ingerii ma cheama...