S-a mai dus o foaie!
As pierde o lacrima dar nu se merita! As uda foaia si poate atunci si-ar da seama ca o regret. Oare chiar vreau asta?
As fi trista insa ea atunci ar zambi si s-ar alatura celorlalte multe foi pierdute. Nu, din nou voi purta masca! Ea e cea mai buna prietena a mea. Nu poate vorbi decat prin mine. Doar eu o pot controla!

S-a asternut linistea peste tot. Eu nu mai vorbesc si nici nu mai ascult. Totul a ramas intr-un loc ascuns, intunecat, poate prea des vizitat de lume. Totul a fost cuprins intre un rasarit de soare si nimic. Totul e, a fost si va fi relativ. Mi-e sete. Mi-e foame. Mi-e dor. Din nou realitatea isi arata coltii iar eu ii zambesc. Din nou urasc si iubesc. Din nou soarele e acolo doar pentru noi.
Muzica. Melodia iubita urla in creierii mei spunandu-mi : " Sunt fericita" si totul era bine. Eram inconjurata de fericire si de poezie. Eminescu face minuni.

Niciodata noi

Azi se rade dar se si plange. Azi e cea mai trista dar si cea mai fericita zi. Azi totul e plin de contraste. Tu esti ceea ce iubesc insa tot tu esti ceea ce urasc. Azi voi fi aproape de tine insa in acelasi timp atat de departe incat nici macar nu ma vei zari. Azi tu esti totul insa in acelasi timp nimic. Azi doar tu esti in mintea mea dar refuz sa ma gandesc la tine. Azi imi esti cel mai cunoscut insa eu pentru tine sunt o straina. Acum doua zile ai ucis totul in mine doar pentru a ma face sa fiu mai vie si mai fericita ca niciodata. Azi nu-ti cer decat sa-mi ierti indrazneala dar in acelasi timp sa ma lasi sa visez. Azi nu vreau decat sa fiu langa tine insa totul ne desparte. Azi vrutul e gratis iar eu vreau atat de multe. Azi totul e posibil pentru oricine, mai putin pentru mine. Azi te urasc si mai presus de orice te iubesc. Maine va ramane scrumul.