-Buna, ce faci?
-Bine, pe aici. Tu cum o mai duci, esti ok??
Te prefaci interesat/a dar tie da fapt nu-ti pasa totul e doar o masca ce o afisezi, un truc pentru ca toata lumea sa te placa. Esti zambitor/are, totul e perfect, ai vrea sa ma ajuti cand am nevoie insa totul are un motiv, nimic nu e dezinteresat. Tu nu cauti prieteni, tu cauti victime pe care sa le atragi cu nobletea ta, dar pe care sa le abandonezi ulterior si sa le vorbesti pe la spate.... logic ce de bine ca doar esti un sfant/a...
Mi-e greata .... Sfanta Filofteia, fata pura, buna, cu o purtare ireprosabila cine sunt eu sa te critic..??...probabil nimeni dar cu toate astea o fac si am s-o fac in continoare :)):))=)) Ce-i drep ai o calitate, ai stiut sa te inconjori de altii la fel ca tine si sa formati o secta a barfitorilor.. in fond decolteul adanc, purtat strategic doar o data pe an pentru a-i atrage si pe cei mai putin interesati te-a ajutat..... Patetic.... Mi-e mila de prostii care te inconjoara si care cred in tine dar care nu observa ca in momentul in care nu mai sunt in preajma ta sunt barfiti chiar de tine....off am inpresia ca ma repet...dar e atat de adevarat......!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Adevarat dar nu stiu ce ma mai mira... de cand am crescut si am inceput sa constientizez anumite lucruri am tot dat de ipocriti si ipocrite si mereu m-am intrebat daca mai pot, daca nu s-au saturat sa fie asa....de ce nu-si cumpara si ei o viata normala??
BLa bla probabil asta e in capul lor acum....in capul acelora care se simt deranjati de ceea ce am scris si care ori vor critica ori vor tace injurand frumos in gandul lor:)):)). Si ce cui ii pasa:))=))

Fulgi albi de nea cad usor alintandu-ne cu tandrete fetele doar pentru ca mai apoi sa dispara sau sa se alature oceanului de dinsoare ce acopera totul in jur. Parca ne imbie sa fim din nou copii, sa ne jucam, sa ne lasam imaginatia sa zboare...Iar a mea e bogata si daca ar putea ar construi oameni, oameni multi, dar de zapada cu vieti mai scurte, cu sentimente mai putine dar cu un strop de mai multa veselie! Totul ar fi alb cu exceptia ochilor mari, a nasului si a obrajilor care ar fi rosii... totul ar fi de ghiata exact ca si sufletele multoara din lumea asta care la exterior par buni, frumosi, dar care in adancul lor sunt de ghiata......Insa la cea mai mica raza de soare totul s-ar topi, ei ar disparea dar tot cu un zambet pe buze si fara pic de amaraciune in suflet pentru ca asa ar trebui sa fie viata : plina de lumina, zambete, rasete de copii....ei nu s-ar uita inapoi plini de regrete pentru ca in viata lor scurta nu au avut timp de greseli, nu au avut timp de certuri, ei s-au bucurat, au iubit pe cei din jur fara a face discriminari si astfel au fost fericiti, linistiti si multumiti. In locul lor ar fi altii si altii la fel de fericiti... la fel de albi, la fel de egali, la fel de gratiosi...

SEC

Totul e simplu si sec....eu sunt o fire seaca si desi un prieten imi spunea mereu k ii raspund sec sau ca fac lucruri seci nu-l credeam pana azi cand pur si simplu mam saturat sa cred sau sa vreau doar eu sa complic lucrurile....mam saturat dar asta nu va insemna niciodata ca ma voi chinui sa nu mai complic lucrurile....bla bla aberez.....
Aseara a venit mosu..hmm mi-a adus ce-mi doream :)):)):)) .....iar aberez dar are vreo importanta..??...are vreo importanta pentru cineva???Nu sigur ca nu ....:P Pentru ca cine imi va intelege oare greselile tampite sau pur si simplu cine ar intelege k eu nu sunt eu, ca eu de fapt sunt doar o persoana necunoscuta desi ma vezi zilnic sau poate din an in pasti la vreo reuniune ....sau ce mai spun si eu, poate nici macar n-am facut cunostinta.... Totul suna patetic dar acum chiar nu ma intereseaza... imi vine sa ma asez pe jos si sa ma prapadesc de ras sau pur si simplu sa iau o papusa de-a lu sormea si sa ma joc.... hmmm.... patetic !!! :):)):)) Dar ce nu e patetic in viata...cine nu e patetic... te-ai intrbat vreodata:" Doamne sunt patetic??"?...hmm ce patetic suna:)):))

Ceasul bate: tic-tac...tic-tac.... ma uit la el: e in jur de ora cinci....E Craciunul...acea seara magica in care s-a nascut Hristos dar oare n-ar trebui sa fie la fel de magica si pentru mine?? Cu toate astea nu e, insa ma uit la surioara mea...il asteapta pe mosu, e fericita, emotionata insa eu stiu deja ce o sa primesc...magia s-a rupt cu mult timp in urma, de mult nu mai cred desi uneori mi-as dori ca viata sa fie o poveste ... ceva care sa nu se mai termine, ceva infinit in care toata lumea sa creada. E creu, e imposibil insa continui sa sper ca intr-o zi totul va fi o mica poveste si ca nu vom mai fi doar niste simple marionete in fata vietii...
Stiu aberez, nu are sens ceea ce zic sau poate doar niciodata nu va fi real... insa asta e iar eu nu am cum schimba atatea mentalitati, insa pot sa sper ca nu sunt prea naiva intr-o lume mult prea superficiala... Insa speranta va ramane mereu precum acel interes intrigant pe care ti-l creeaza magia....

"Vorbesc de realitate, de ceva ce poarta numele de iubire.

Eu vreau sa simt iubire, atunci cand respir sau mananc..

Il astept pe acel minunat print sa-mi apara in fata, sa ma priveasca sa ma impinga intr-un perete si ....

Iubirea se simte.

Doar spun ca vreau acel basm , emotia, romantismul.

Tot ceea ce zic este ca vreau sa fiu indragostita profund si cu pasiune.

Stiam ca printul are un frate pe nume pasiune."


..... nu am scris eu....sunt doar replicile dintr-un film....hhmmmmm dar e chiar adevarat......

"Imi pare rau ca trebuie sa fiu sincera cu tine, dar...

Daca nu poti gasi ceva este din cauza ca nu stii ce cauti.

Adevarul este ca tu esti aceea care trebuie sa se gandeasca ce anume vrea.

Nu te conforma cu un iubit,trebuie sa doresti un barbat.

In adancul nostru stim ca putem avea ceva mai bun.

Atunci de ce inauntrul nostru noi ne conformam?

Cum se poate sa ne dam seama daca iubirea este adevarata?"


.....acelasi film, alte replici, alt adevar .......

E liniste... e si pace .... sau cel putin asa se vede, asa las sa se vada insa aparentele sunt foarte inselatoare iar eu , eu am dezvoltat o arta din a nu arata ceea ce simt cu adevarat. Lucrurile sunt confuze iar tot ceea ce pare la locul lui de fapt e departe de a fi in ordine... mi-e dor, mi-e sete si mi-e foame de tot ceea ce e frumos, sunt o devoratoare de pace interioara, de pacea mea interioara... Pentru ca atata timp cat imi e mie bine chiar nu ma mai intereseaza de restul, asa cum nici altora lu le pasa de ceea ce cred, spun, sau fac eu.....
E Craciun acum.. totul e frumos dar incomplet...la fel de incomplet ca si in anii precedenti...E un gol, un vid ce nu se lasa umplut.... e precum in acele reclame in care totul e doar pe jumatate vizibil.... As vrea sa fie totul plin, visez, imi imaginez cum e dar oricat as lupta nu ajunge... Oare toata viata va fi asa, sau poate asa sunt eu, nu-mi ajunge oricat as avea?? Nu stiu si poate nu voi sti niciodata dar oricat ma chinui sa inteleg mai mult imi dau seama ca poate felul in care pun problema e adevarata dilema....pentru ca oricat m-as chinui sa nu mai fie asa totul incepe cu :"eu vreau" ... Ce, hmmm e dificil de spus dar pt a afla nu trebuie decat sa intrebati dar inacelasi timp sa stiti sa puneti intrebarea corecta....

Ar fi putut fi copilul tau, l-ai fi putut privi in ochisorii lui limpezi, l-ai fi putu mangaia dar nu este si nici nu va mai fi vreodata pentru ca tu acea persoana cu o reputatie ireprosabila ai decis sa-l ucizi. Te-ai gandit macar doua minute inainte sa iei acea decizie la binele lui, la faptul ca il privezi de o sumedenie de lucruri te-ai gandit ca poate el isi doreste sa traiasca?? Mai mult ca sigur ca nu...

Dar ma intreb eu un copil printre o sumedenie de adulti ce pretind ca stiu si fac totul asa cum e mai bine : "Oare aveti voi dreptate? Oare chiar sunteti voi atat de destepti precum pretindeti? Oare voi fi si eu ca voi?"

Sunt insetata de cunostere, vreau sa stiu si sa cunosc cat mai multe dar cu cat fac mai multe progrese cu atat sunt mai oripilata da ceea ce descopar spre exemplu stiati ca anual se fac sute de mii de avorturi, ca pentru a face un avort copilul e rupt in bucatele, ca in momentul avortului copilul are toate organele formate iar fata lui arata ca fata unui copil abia nascut???Probabil ca nu pentru ca daca ati sti aceste lucruri ati evita aceasta greseala capitala si poate ati explica si altora la ce se expun.......

AR FI PUTUT FI AI TAI DAR AI ALES SA II UCIZI

M-am simtit mizerabil atunci si ma simt si acum.....As dori sa scap de sentiment dar el persista tinandu-se de mine precum o panza de paianjen de un perete...Doar ca acel perete e rece si nu simte nimic...nu-l doare, nu-l raneste in schimb cu mine e altceva....Mi-e dor de momentele in care era totul perect sau cel putin eu una asa credeam, ma amageam insa acea amagire ma facea fericita si pe mine si pe cei din jurul meu. Acum insa deciziile proaste au fost urmate de urmari nedorite care constientizate acuza si facc si mai insuportabil sentimentul care ma face sa ma simt mizerabil....
Mi-e dor de tine confidenta mea....Dar acum nu mai esti visele devenindu-mi confidente. Ele ascunzand pana si cele mai arzatoare dorinte, pana si cele mai mici nimicuri, dar sunt acolo in fiecare noapte aratandu-mi ceea ce eu imi doresc sa am atunci cand sunt constienta...si asta ma face sa ma simt mizerabil iar si iar pana cand voi obtine....Ce? Doar eu si visele stim.....