Scrisoare catre "nimeni"

Buna, azi in sfasit mi-am luat inima in dinti si am mers la spital. Doream sa-mi fac analizele, sa stiu odata una si buna: am sau nu gripa noua. Am cautat sectia de contagioase si cand am intrat in cladirea cu pricina ni s-a dat o masca si am fost puse la coada. A, am uitat sa mentionez ca am mai mers cu o colega, si ea in aceasi siuatie. In timp ce asteptam isi mai fac aparitia vreo trei colegi, ce la fel au fost pusi sa stea la coada.
In fine mi-a sosit randul sa intru in boxa minune, sperand ca in fine mi se vor recolta probe. Mdeahh, ghiciti ce: nu mi s-au luat. Cica am viroza respiratorie. Ni s-a dat la toti paracetamol si ni s-a zis sa mai stam vreo 5 zile izolati ca doar n-am stat destule zile pana acum.
Dorind sa stim mai multe informatii, am luat una din asistentele de acolo la rost deoarece eram foarte consternati ca desi venim dintr-o clasa cu multe cazuri nu ni se iau probe. Aceasta ne-a raspuns foarte senina ca "suntem mai multi decat suspecti" dar ca pana nu se agraveaza nu ne ia probe. Sa stam izolati la domiociliu.
Mare cacialma si cu aceasta izolare la domiciliu. Ganditi-o logic putin, noi cica ar trebui sa nu luam contact cu nimeni insa parintii nostri oare ce sunt? Ei oare nu ar putea duce virusul mai departe?
Hmm, cel mai probabil data viitoare ni se va spune ca trebuie sa murim pentru a fi bagati in seama!!
Cu drag,
O izolata la domiciliu

P.S. Orice doctor intreg la minte stie ca paracetamolul nu se da pe reteta.

OK... in calitate de om izolat din cauza gripei porcine cred ca ar trebui sa scriu si eu cateva cuvinte despre ea sau despre situatia celor izolati la domiciliu.
Pffff.. timpul trece infernal. Nu stiu ce zi e azi. Ma mai trezeste la realitate cate un email cu cate o tema.. Am inceput sa am cosmaruri cu ele.
Mi-e lene. Tot ce vreau e sa ies. Singura diferenta dintre mine si niste puscariasi e internetu, telefonul, mancarea la discretie...
Mdeahhh... ne distram si noi, nu la fel ca cei de afara cei drept dar ce vreti sa ziceti ca un algoritm nu echivaleaza cu zgomotul infernal dintr-un club? O, ba da! Imi chinuie creierii si ma obosesc la fel de tare.
Hmmm.... ma pandeste dupa colt pana si un 2 daca nu trimit mai repede tema, conteaza ca nu sunt la scoala? :)))
Da n-am nici un virus, nici o simptoma dar ce conteaza! in cazul in care as avea stati linistiti, totul se va termina cu bine! Nu e infectat decat aproape jumatate de Bacau ( ce urat suna, parca am vorbi de HIV)!

Prin praf si vise

E tarziu in noapte. Jocul mastilor a incetat. Acum pot fi doar eu si stelele. Nu le vad. Sunt undeva departe. Jocul de lumini din oras nu le permite sa se arate. E un joc egoist in care fiecare se straduieste sa straluceasca mai tare. Ele nu inteleg asta, naivitatea lor e mai presus de orice joc al fiintelor efemere. Ele sunt bune si blande, capabile sa trmita cate o raza dulce de speranta oricarui muritor.
Ferestra mea incepe sa dispara, o simt de parca s-ar topi. Orice lumina din camera mea a disparut. Totul e bezna. Eu nu mai vad nimic. Mastile din jurul meu alearga disperate, nu inteleg ce s-a intamplat. Ipocrizia mea urla ca arsa, egoismul meu se ineaca iar bunatatea s-a facut mica de spaima. Totul e difuz. Urletele de durere raman undeva in spate. Stelele sunt din ce in ce mai clare. Luceafaru e in stanga mea iar luna e pamantul pe care calc.
"BUfff.." se aude o izbitura infernala. Apoi liniste. M-am trezit. Luminile sunt orbitoare iar fereastra e tot acolo. Mai aveam putin si cadeam. Oare sa fie noroc sau pur ghinion? Simt cum toate acele masti intra din nou in mine. Sunt din nou unama iar asta nu a fost decat un vis.

Toate povestile incep cu "A fost odata" a mea incepe cu o fata, o copila, o zi de iarna insorita sau ploioasa pentru ca nici macar eu nu mai stiu. Totul e incert, insa eu stiu ca a existat sau poate mai exista inca. Poate nici macar nu a fost o zi de iarna ci una de vara (cat mi-as dori)...Poate sunt doar o naluca ce alearga printre voi. Nici eu nu stiu ce vreau, nu stiu cine sunt si incotro merg. Voi stiti cine sunt? Voi stiti cine sunteti?
Mi-e usor sa vorbesc despre trecut...pfff... floare la ureche doar totul a depins de mine sau de altii insa e imposibil sa-mi imaginez ce o sa fac cu adevarat peste jumatate de ora, mereu apare cate o fisura! Planul, mai stiti acel plan? Acel plan de cand erati copii, cand totul era simplu, cand dintr-o singura suflare va puteati planifica toata viata! Ce s-a intamplat cu el, unde ne-am pierdut? Eu vroiam sa fiu doctorita, inca mai vreau dar oare mi se va indeplini dorinta, oare suntem suficient de puternici sa ne tinem de plan? Oare putem trece muntii pe jos incercand sa ajungem la dorinta nostra ignorand toti spanii ce vor sa ne umbreasca reusita?
Imi amintesc ca vroiam sa cresc, da, sa fiu mare, dar acum tot ce fac e sa tanjesc dupa momentele cand eram copil, cand lucrurile erau simple, cand nu eram inconjurata de ispite ( :)) )! Cand eram capabila sa creez lucruri, lumi, din nimic, din lucruri imaginare si fantome. Acum stau si ma gandesc, despic firul in patru, ma intreb oare ce vor crede altii. Duca-se-n origini restul, nu trebuie sa-mi pese!
E povestea mea si trebuie sa o pictez in fiecare zi pe panza vietii pana in ultima clipa. Cand culorile se vor amesteca si vor deveni din ce in ce mai difuze pana vor ajunge la transparenta.
Hmmm.. evolutia omului e inca unul din lucrurile care ma fac sa rad. Initial omul e o chestie mica, mica apoi creste, vede lumina. Boon nimic nou! Se chinuie,inavata cat mai multe lucruri, se speteste muncind sa ajunga cineva si toate astea pentru ce? Pentru a ajunge int-un punct in care inceepe sa involueze. Iese la pensie. Acum, parintii ii sunt statul. Incepe sa slabesca, se usuca pe picioare, unii devin chiar niste copii si apoi dispar in nimic! Se transforma in ceva mic, in ceva ce peste ceva timp nici nu va mai exista. Ehhh, viata, nu trebuie sa o intelegem ci doar sa o luam ca atare :))!
Trist dar adevarat. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea rea!:))

S-a mai dus o foaie!
As pierde o lacrima dar nu se merita! As uda foaia si poate atunci si-ar da seama ca o regret. Oare chiar vreau asta?
As fi trista insa ea atunci ar zambi si s-ar alatura celorlalte multe foi pierdute. Nu, din nou voi purta masca! Ea e cea mai buna prietena a mea. Nu poate vorbi decat prin mine. Doar eu o pot controla!

S-a asternut linistea peste tot. Eu nu mai vorbesc si nici nu mai ascult. Totul a ramas intr-un loc ascuns, intunecat, poate prea des vizitat de lume. Totul a fost cuprins intre un rasarit de soare si nimic. Totul e, a fost si va fi relativ. Mi-e sete. Mi-e foame. Mi-e dor. Din nou realitatea isi arata coltii iar eu ii zambesc. Din nou urasc si iubesc. Din nou soarele e acolo doar pentru noi.
Muzica. Melodia iubita urla in creierii mei spunandu-mi : " Sunt fericita" si totul era bine. Eram inconjurata de fericire si de poezie. Eminescu face minuni.

Niciodata noi

Azi se rade dar se si plange. Azi e cea mai trista dar si cea mai fericita zi. Azi totul e plin de contraste. Tu esti ceea ce iubesc insa tot tu esti ceea ce urasc. Azi voi fi aproape de tine insa in acelasi timp atat de departe incat nici macar nu ma vei zari. Azi tu esti totul insa in acelasi timp nimic. Azi doar tu esti in mintea mea dar refuz sa ma gandesc la tine. Azi imi esti cel mai cunoscut insa eu pentru tine sunt o straina. Acum doua zile ai ucis totul in mine doar pentru a ma face sa fiu mai vie si mai fericita ca niciodata. Azi nu-ti cer decat sa-mi ierti indrazneala dar in acelasi timp sa ma lasi sa visez. Azi nu vreau decat sa fiu langa tine insa totul ne desparte. Azi vrutul e gratis iar eu vreau atat de multe. Azi totul e posibil pentru oricine, mai putin pentru mine. Azi te urasc si mai presus de orice te iubesc. Maine va ramane scrumul.

Drag oras

Ma revoltasem intr-o zi impotriva celor de la primarie care au cheltuit pentru Romanian Top Hits 4,5 milioane de lei noi , bani pe care nu i-au avut si desigur au mai facut si un imprumut in banca. Mie personal mi sa parut revoltator din moment ce se mai si plangeau ca nu vor avea bani sa plateasca pensiile.
Totul bun si frumos pana am inceput sa ma plang cuiva insa surpriza, m-am lovit de o atitudine nepasatoare. Persoana complacandu-se in situatia data. Inteleg ca lumea nu ii ia in seama pe tineri dar oare de ce? Nu e tot vina lor pentru ca nu fac nimic? De exemplu am vazut cum a incercat sa lupte cu marele sistem defect un simplu baiat. Unele i-au reusit iar altele nu insa si-a castigat respectul in fata unora ce nu dau doi bani pe parerea unor pusti, tocmai pentru ca nu au aceeasi varsta cu ei.
Se lansase zilele trecute un concurs despre cum si-ar dori fiecare sa schimbe Bacaul si astfel am citit tot felul de propuneri insa, parerea mea e ca nu ar trebui sa schimbam Bacaul ci mentalitatile oamenilor ce traiesc in acest oras. Ar trebui sa se organizeze cursuri de educatie pentru fiecare om incepand cu cel mai umil si terminand cu cel mai inalt in functie. Astfel unii ar invata sa se spele, unii sa vorbeasca, altii sa nu mai fure. Astfel poate nimeni nu s-ar mai complace in situatia data, unii nu s-ar mai imbogati peste noapte si fiecare ar avea sanse egale in viata. Mi-ar placea sa vad ca mai dispare putin din egoismul fiecaruia, sa nu se mai gandeasca fiecare doar la binele lui ci binele lui sa fie unul comun.
Degeaba construim noi, daca peste noapte vine unul si fura tot, degeaba ii dai unui om al strazii un leu daca el nu are unde sa locuiasca, degeaba sunt unii parinti daca nu fac decat sa-si maltrateze copiii, degeaba dorim multe daca ramanem doar cu dorita si nu facem nimic. Totul porneste de la felul cum gandim, cum ne comportam, mai putina importanta are schimbarea la fata a Bacaului. Orasul asta e ca o pitipoanca ce se fardeaza, se da cu tone de tencuiala pe fata , poate, poate o fi si ea ceva mai frumusica insa degeaba daca la mijloc ceva e putred, daca neuronii ei au cazut in letargie si mentalitatea e una de kkt.

O noua categorie de baieti :))

Mereu am urat baietii insistenti ce nu inteleg ca atunci cand s-a terminat, s-a terminat. Bine, ca atunci cand sentimentele sunt reciproce de ambele parti iar relatia nu s-a consumat in totalitate puteti sa mai incercati, nimeni nu va opreste ! Insa atunci cand vi se spune zilnic un "NU" mare cat casa ar fi bine sa va opriti, nemaiavand nici un rost insistentele indiferet de la cine vin.
Buun, insa nu asta e problema mea cea mai mare in ultima vreme ci faptul ca am descoperit o noua categorie de baieti care nu doar sunt insistenti ci mai si incearca sa te cumpere cu fel de fel de atentii. Baieti sa va intre bine in cap ca unele fete chiar nu pot fi cumparate sub nici o forma!
Dar sa zicem ca atentia e frumoasa, o incanta pe saraca fata care e dispusa sa-l accepte ca pe un simplu amic dupa cate cacaturi a facut insa tanarul june nu e capabil sa inteleaga gestul de toleranta al fetei si insista si insinta cu alte atentii siropoase. Dar desigur am uitat sa mentionez ca acele mici cadouri nu erau facute doar pentu impresionarea fetei ci si pentru scoaterea ulterioara a ochilor prin replici de genul : " Vezi ti-am demonstrat ce mult te iubesc" sau " Acest lucru a reprezentat toata iubirea mea pentru tine". Zau, da, daca tot m-ai iubit si inca ma iubesti de ce nu ai facut nimic atunci cand ai avut sansa sau ce crezi ca sunt un izvor de iertare?
Hmmmm... si daca ma gandesc bine din aceasta categorie mai fac parte si necunoscutii. Ei nu te cunosc, nu stiu ce-ti place, ce pasiuni ai, insa incearca sa te cumpere prin atentii stupide, prin tipete de parca ar fi girofarul unei ambulante ce doreste sa strige: "Hey, nu va apropiati! Fraierul suprem va ordona!"
Baieti pate merge cu orice taranca dornica de afirmare, insa credeti-ma, cu fetele normale nu merge !

Dragoste

Azi noapte m-am indragostit ! Nu va inchipuiti ca am facut cine stie ce, ca am umblat pe cine stie unde... nu, am fost ca de obicei in patul meu, dormeam si visam frumos. Acum probabil vine intrebarea : "Si cum te-ai indragostit?"...
Ei bine totul e invaluit in mister, m-am indragostit de tipul din vis sau mai bine zis dragostea mea pentru acel tip din vis a persistat pana la ora asta si a calatorit de la mare pana in spatele blocului meu si apoi chiar pana la mine in camera :) .. Apropo nici macar nu-i stiu numele si poate peste o saptamana nu-mi voi reaminti nici chipul lui dar sunt fericita pentru ca stiu ca e acolo, e un inger ce vegheaza, e iubitul meu din vis ...

Assalam Ouakikoum

Visez la un inger ce stiu ca exista insa mintea mea nu-l mai percepe ca ieri. Azi e mai diform ca niciodata azi, aripile ii sunt frante insa capul il are ridicat si cu cat eu ma plec mai tare cu atat el e mai sus. El e acolo unde eu visez sa ajung si poate vor ramane doar vise, el e acolo unde eu visez sa mor, dar poate ca nu voi muri niciodata. El e in paradisul fierbinte al dunelor de nisip, al femeilor cu val, al camilelor cocosate ce razbesc prin tot! El e sacrul dar si profanul din mintea mea, el e unicul lucru ce ma obsedeaza pe langa alte milioane de lucruri.
El e singurul care e mereu langa mine insa nu ma priveste niciodata, probabil doar pentru ca e prea batran ca sa o poata face sau poate eu sunt prea urata iar el nu ma mai suporta. Inima din nou imi bate mai tare, el e aici, dar nu mi se adreseaza, eu sunt acolo si mi-e frica sa nu-l supar. Inima vrea sa-mi sara din piept sa se unesca cu a lui insa ramane tot acolo, tot obosita, tot spasita dominata de o minte implacabila. Iar el as vrea sa spuna ceva insa nu o va face dovedindu-mi ca e doar un alt demon trecator... Assalam Ouakikoum

Sunt o naiva declarata....
Sunt o visatoare inraita...
Sunt eu si nu voi fi ca ele...
Nu sunt disperata...
Dar nu voi fi nici linistita...
Nu ma voi comporta ca un animal...
Si mereu vor fi idioti mai speciali decat mine...
Sunt doar eu si ma uit la stele...
Din nou mi-e frica, din nou mi-e frig...
Azi strig din nou dupa mine...

"Pentru binele tau"

Nu stiu ce parere aveti voi despre cei ce la despartire se scuza frumos : " Imi pare rau iubire dar e mai bine pentru tine". Ei cacat stii tu ce e mai bine pentru mine.. Nu stiu nici eu in totalitate cum imi e mai bine si tu imi vii cu faimoasa replica " Pentru binele tau !" .... Nu pot intelege de ce nu sunt "barbati" si nu spun in fata : " bah nu temai vreau" . Stiu pentru ca nu vrei sa ma ranesti dar mai bine imi tai norisorul de sub picioare din prima decat sa-mi iei in fiecare zi cate o bucatica mica. Spune exact ce gandesti daca ti-ai gasit pe alta ca ti-ai gasit pe ata, daca am devenit plictisitoare ca am devenit plictisitoare nu umbla prin balarii cu tot felul de scuze penale sau e iti e greu sa fii sincer pana la capat?

Era odată un tânăr ce pretindea că are cea mai frumoasă şi mai perfectă inimă din ţară. Tânărul mergea din oraş în oraş şi din sat în sat, arătându-le oamenilor inima lui minunată. Oamenii se adunau cu mic cu mare şi se minunau de frumuseţea şi perfecţiunea inimii lui.
Inima tânărului era într-o stare perfectă. Aceasta nu avea nici o greşeala şi nici un semn pe ea. Toţi privitorii erau de acord că inima lui era cea mai frumoasă din câte văzuseră ei până atunci. Tânărul om era foarte mândru de el şi de inima lui. Nimeni nu avea o inimă la fel de frumoasă. El se bucura mult de aprobările unanime ale privitorilor.
Într-o zi însă, ajungând într-un sat, s-a apropiat de el un bătrân trecut de 70 de ani, cu păr alb şi cu o privire blajină, care i-a spus: „Dragul meu, eu îţi spun ca inima ta nu e nici pe departe la fel de frumoasă precum e a mea!” Atât mulţimea din sat, cât şi tânărul cu inima perfectă s-au uitat cu uimire la bătrân. „Ce spui tu bătrâne? Ai inima mai frumoasa ca a mea? Arată-ne-o atunci!”
Bătrânul a început atunci să se dezbrace ca se le arate oamenilor inima lui. Oamenii au văzut apoi o inimă care bătea puternic, dar care însă era plină de pete negre, de răni şi cicatrici. Inima lui avea foarte multe rupturi şi mai ales găuri. Unele din aceste găuri erau acoperite cu bucăţi de înveliş, dar aceste învelişuri nu se potriveau foarte bine cu inima lui. Avea câteva locuri unde câteva piese ale inimii sale erau descompletate şi completate cu altele care nu se potriveau foarte bine. De fapt inima lui avea în câteva locuri gropi mari de unde lipseau mai multe bucăţi de inima.
Oamenii se uitau unii la alţii nedumeriţi. „Cum poate bătrânul să spună că inima lui e mai frumoasă?” – se întrebau aceştia în sinea lor. Tânărul cu inima perfectă s-a uitat atunci la inima bătrânului, şi a început să râdă.
„Eu cred că dumneata glumeşti, moşule. Inima dumitale nu poate fi comparată cu a mea. Inima mea e perfectă, pe când a dumitale e plină cu cicatrici şi rupturi.”
„Da!” spuse bătrânul. A ta arată într-adevăr perfectă, dar eu nu mi-aş schimba inima mea cu a ta pentru nimic în lume. Să ştii că fiecare gol pe care îl vezi acolo reprezintă o persoana căreia eu i-am dat iubire. De fiecare dată când am iubit pe cineva, eu am rupt afară o bucată din inima mea şi i-am dat-o persoanei respective. Adesea persoanele cărora le-am dat o bucată din inima mea mi-au dat înapoi o bucată din inima lor, iar eu am pus aceasta bucată pe locul gol care lipsea din inimă mea. Dar fiindcă bucăţile de inima date şi primite nu sunt exacte, eu m-am ales cu câteva margini dure, de care mă bucur oricum, pentru că ele îmi amintesc de iubirea pe care am împărţit-o cu aceste persoane. Uneori, eu am dat câteva bucăţi din inima mea unor persoane, iar acestea nu mi-au dat nimic înapoi. Acestea sunt locurile goale în inima mea. Nu uita: A da iubire cuiva, înseamnă a-ţi asuma un risc. Cu toate că aceste goluri sunt dureroase, ele rămân deschise. Îmi reamintesc de iubirea pe care am dat-o acestor oameni. Sper totuşi ca într-o bună zi ei se vor întoarce şi vor umple aceste locuri libere pe care eu încă le aştept. Ei, acuma vezi ce înseamnă adevărata frumuseţe?”
Tânărul om stătu liniştit, iar lacrimile începuseră să-i curgă şiroaie din ochi. El s-a îndreptat atunci către bătrânul om, a rupt o bucată din inima sa perfectă, tânăra şi frumoasă şi i-a oferit această bucată bătrânului. Avea lacrimi în ochi şi mâinele tremurânde. Bătrânul a luat-o pe aceasta oferită, a pus-o pe inima sa, iar apoi a luat o bucata din inima sa bătrână şi sfâşiată şi a plasat-o în golul făcut în inima tânărului. Aceasta s-a potrivit, dar nu chiar perfect, pentru că au mai rămas nişte margini afară.
Tânărul om şi-a privit inima, care nu mai era acum perfectă dar care era acum cu mult mai frumoasă decât fusese vreodată, deoarece iubirea din inima bătrânului trecuse acum şi în a lui.
Dragii mei, unii oameni vin şi pleacă repede din viaţa noastră. Alţii stau o vreme, punându-şi amprenta pe inima noastră. După plecarea lor, nu vom mai fi niciodată aceiaşi.
Rămâne un gol în inima voastră sau bucuria că a-ţi dăruit cuiva din iubirea voastră? Daţi sentimentelor voastre seriozitate şi trăinicie. Iubirea trebuie împărtăşită, trebuie trăită, lăsaţi-o să crească. Nu vă întristaţi, dacă nu este aşa cum am vrea noi sa fie.
A iubi este o expresie a maturităţii, iar maturitatea vine după un îndelung drum personal de perfecţionare.

Ploua linistit, profund dar sec! Insa cu toate astea soarele e deasupra mea si straluceste cum n-a stralucit niciodata.
Voi nu-l vedeti... Pacat..! Dar nu-l pot imparti pentru ca voi nu intelegeti conceptul, voi nu-l vedeti ...:)):))
PIC...PIC...PIC... Soarele plange cu lacrimi de fericire...
TRosc... PLeosc .... balonul iar a pocnit din iubire...
SEc....dar eu iar rad isteric !

Azi e doar o alta zi ciudata...
Azi mi-e dor, azi visez, azi imi vine sa plang din nou...
Ciudat pentru ca cu toate astea eu rad, pentru ca in aparenta e totul bine. Pentru ca mie chiar imi e din ce in ce mai bine... Si atunci ce ma deprima?
Zbor, azi vreau sa zbor... azi vreau sa am aripi si sa planez deasupra voastra.
Azi mi-e frica, mi-e frica de tot, dar mai ales de Tine... si plang pentru ca asta vreau sa fac...
Azi e doar o alta zi superficiala la fel ca ieri sau la fel ca maine...
Azi ingerii ma cheama...

Misterul meu cu ochi intunecati,
cu fata-ntoarsa spre trecut ....
Misterul meu venit din-tralta lume
cu chip rebel si cunoastere straina ...
Misterul meu menit sa ma salveze,
sa ma cunoasca si sa ma fure ...
Misterul meu iubit de lume,
cu ipoteze stranii, vechi, labile ...
Misterul meu, azi, sunt doar eu
cu ochii mari si mana rece.
Misterul meu, azi totul e rece
maine e bine se-nsoreste ...

Timpul

Timpul trece, timpul vine, timpul nu ne va intreba niciodata daca vrem sa prelungim o secunda la infinit sau daca vrem sa zboare, sa se deruleze... el pur si simplu coexista odata cu noi sau poate doar noi coexistam odata cu el. Poate noi suntem cei ce trec prin viata lui incurcandu-l si punandu-i piedici absurde si nicidecum nu e el ce trece prin viata noastra. In fond el mereu a fost este si va fi... Vesnic va curge printr-o clepsidra nesfarsita... Timpul lasa urme adanci pe noi, pe chip, pe piele, pe retina pe tot ceea ce inseamna om, pe tot ceea ce inseamna fragilitate. Timpul e ceva ce nu putem defini oricat am inceraca si cu toate astea are o denumire, stim in ce se masoara si chiar stim sa-l descriem... Deci ce e timpul?? Timpul e o unitate de masura.....dah cum sa nu.... prea simplu... Timpul e o unitate de masura a varstei nostre.... Dar ce e varsta noastra?? Perioada de timp din momentul in care ne-am nascut pana in clipa de fata.... si din nou ce e timpul?? Timpul este intangibil, incearca sa il atingi si ai sa vezi ca nu poti! Timpul este perpetuu, incearca sa-l opresti si ai sa obosesti incercand! Timpul este pretios, incearca sa il cumperi si ai sa vezi ca nici toate bogatiile din lume nu iti vor fi de ajuns! Timpul este, intr-un final, ceea ce putini pretuiesc la adevarata lui valoare caci atât de putin putem deveni daca nu avem timp... Timpul doar exista, el ne itelege pe toti insa noi nu-l vom intelege nicicand pe el... Timpul iti va juca feste si se va scurge greu atunci cand vei dori sa treaca repede si se va scurge foarte repede atunci cand vei dori sa se opreasca dar, mereu va fi acolo... doar tu stii unde exact ... doar tu si el.. doar o iluzie !

A vrea sau a nu vrea

Nu stiu cine sunt exact si ce vreau de la viata si sincera sa fiu nici nu vreau. Prefer sa fiu luata prin surprindere de lucruri bune, momente minunate, zambete oferite doar pentru binedispunerea mea,o iubire noua sau lucruri urate precum dezamagiri, despartiri, esecuri si multe altele.
Prefer sa zambesc in momentele in care simt ca imi dau lacrimile, in momentele in care am dezamagit persoane dragi mie doar pentru a le oferi si lor un mic zambet in coltul gurii. Nu ma intereseaza daca rad exlamand in gandul lor: "E nebuna!" sau pur si simplu i-am facut sa zambeasca prin purtarea mea inexplicabila. Dar cel mai important nu premeditez lucrurile, ci scot perle, dume sau cum le mai spune, pur si simplu.
Sunt nebuna dar nu-mi pasa, sunt asa cum vreau si ma doare fix in cot de ceea ce spun altii, sunt doar eu si cu mine. Sunt eu si cu mine asemeni a doi indragostiti ce sau gasit. Initial sunt fericiti, exuberanti, apoi incep sa descopere defectele pe care celalact le are,sa se certe, sa-si faca unu altuia reprosuri, nu se inteleg iar apoi se complac in situatia lor sau se despart incercand sa gaseasca o noua pereche. Asemeni lor si eu.... acum sunt fericita cu mine. Apoi, imi voi descoperi o sumedenie de defecte si imi voi face reprosuri pentru ele, ma voi certa pentru greselile mele si nu voi intelege de ce am facut unele lucruri pentru ca intr-un final sa iau dacizia de a ma schimba, sau de a ramane asa cu bunele si relele mele...Intr-un final o iubire tainica perfecta in care eu joc rolurile principale: iubita cu mari probleme si cea perfecta....doar eu si cu mine.
Astfel raman nestiint ce vreau de la viata insa stiind cu mare claritate ceea ce nu vreau... si nu, nu vreau sa ma complac, sa zic ca maine va fi mai bine, pntru ca la dracu dar sunt doar prostii......

Sunt o romantica incurabila ce inca mai viseaza la Fat-Frumos ce vine pe un cal alb...insa asta se intampla doar noaptea, in noptile fierbinti, nu conteaza daca sunt de iarna sau de vara, mie personal imi e tot una. In realitate sunt o dura (nici eu nu cred ce zic), sau macar asa incerc sa par. Sunt doar un copil cu aer de maturitate si parfum de speanta...Sunt o biata fata ce a invatat sa-si ascunda bine sentimentele dupa blocuri, ruine, caramizi, dupa imagini ce ea insasi si le creeaza din franturi de flori...Oooo da flori...de cele mai multe ori o sa ma auziti spunand <> insa realitatea e alta....chiar imi plac florile mai ales daca imi sunt daruite de "cineva"...in fond cui nu-i place sa primeasca mici dovezi de iubire?
A fost candva o poveste in care eu eram protagonista si care intr-un mod urat s-a dovedit a fi chiar viata mea...O poveste fara sfarsit... Exact ca un drum in constructie ce mereu se strica, ce niciodata nu e indeajuns de bun, ce e cladit din zeci si zeci de tone de caramida, fiecare una peste alta, intr-un mod haotic, ce din cand in cand nu se deranjeaza se se prabuseasca doar pentru a putea fi luat de la capat in speranta ca de acea data "Totul va fi bine". E exact ca un drum pe care doar eu calc, al carui arhitect sunt doar eu. Eu aleg in ce directie o ia, daca e mai lung sau mai scurt, daca e mai incapator sau nu, daca e pe 1, 2, 3, 4, 5 sau chiar 6 benzi...Totul e sa fie doar dus niciodata intors...E exact ca o clepsidra ce nu poate fi intoarsa, ce din cand in cand se poticneste dar care niciodata nu inceteaza sa curga...
E povestea mea, e drumul meu sau poate al nostru, un drum in paralel in care ne uram, ne iubim, barfim,ne scoatem ochii cu fel de fel de lucruri inutile si ne acuzam unii pe altii fara sa cunoastem problema in substraturile ei adevarate si asta doar pentru a regreta mai tarziu. Mergem in paralel fara a cunoaste gandurile altora si ma gandesc ca daca le-am sti s-ar rezolva o groaza de probleme insa asta e ceva la care stiinta inca nu poate aspira, sau poate doar ceva ascuns ce nu e oferit tuturor asemeni multor lucruri ce nu sunt la vedere....politica spre exemplu a influenat istoria in cel mai urat posibil datorita lipsei de transparenta dar de ce ar intelege ei aceste lucruri cand banii curg din aceste mici tertipuri ce cauzeaza rau intregii planete.
Nimic nu mai conteaza totul moare, dorinta, visul, speranta chia si eu intr-o buna zi... Iar atunci clepsidra ce pana atunci nu dorise sa se opreasca, clepsidrei mele i se va termina nisipul iar drumul meu se va opri in acel loc, in acel tim, in acel patiu deschis, dar in fata caruia va fi doar un mare abis...

Nu ma uri!!

Nu ma urî...sunt doar un copil prost
Nu ma urî... sunt doar o persoana ce fuge de probleme
Nu ma urî... doar pentru ca exist
Nu ma urî... facandu-ma sa ma detest
Nu ma urî...chiar daca ti-am facut rau
Nu ma urî.. pentru ca inca dorm
Nu ma urî... pentru ca asa sunt eu

Azi a fost o zi fericita, am fost invatata sa-mi creez lumea, exact asa cum vreau eu. Am inceput sa visez din nou, sa-mi fac planuri, sa exclud si sa includ persoane in visul meu. Am reinvatat ca prin comunicare rezolvi totul. O daaaa, eram avida de comunicare... Si sunt fericita acum ...Totul incepe sa prinda contur, sa ia forma unui mic sau mare cerc...
Am pus intrebari, am fost intrebata, si nimeni nu a omis intrebarea :"Ce intentii ai?"... Am salvat o prietenie:)....
Apoi totul s-a prabusit doar pentru a fi reconstituit din nou... din simple vise si sperante...din prietenii adevarate...

Ma uit la tine si nu inteleg ce cauti in viata mea... esti prezent si totusi mereu absent... crezi ca ma cunosti dar nu stii ce am facut ieri, esti doar tu iar eu sunt doar eu... A mai este si "el" l-am uitat... mereu absent dar totusi prezent....un individ de neuitat ce s-a pirdut in timp si spatiu. As mai putea spune doua cuvinte si despre prietenul tau, dar imi e prea lene nu merita... e doar un bou ce nu intelege ca incerc sa fiu fidela...patetic, tu nu vezi nimic. Un al treilea "el" ar fi prea mult pentru tine?? Presupun ca nu, oricum nu vezi nimic...sunt o multime de "el" din ultima categorie draguti, inteligenti mult, mult mai prezenti decat tine si in fond stii tu : cei din urma vor fi cei dintai.

Vati gandit vreodata cum poate omora societatea, lumea si viata exuberanta?? Probabil ca nu dar mie imi e dor de propria-mi exuberanta pierduta... o caut insa nu o mai regasesc... suna emo, dar nu e si nu-mi pasa orice ar spune altii, poate doar atat mi-am pastrat din ceea ce eram...

trosc-pleosc

Un an nou in care mi-am cam abandonat blog-ul. Ar trebui sa ma simt vinovata insa nu o fac... Am inceput sa renunt la regrete, pareri de rau, scuze si alte alea pentru ca ce sens are?? Mereu eu sunt aia care regreta, care lasa de la ea insa nimeni nu pare sa observe asta, din contra ei se cred superiori si continua sa faca niste reprosuri inutile care nu fac decat sa le amarasca viata atat lor cat si mie.
Tra la la la si iar la la... E cam ciudat insa deloc absurd cel putin daca v-ati uita putin in urma, de cate ori n-ati iertat o persoana sperand ca se va indrepta, sperand ca va fi din nou bine, insa v-ati gandit ca atunci cand reinnodati o prietenie e imposibil sa mai fie ca la inceput deoarece ramane nodul ?? Adica normal nu am nimic impotriva greselilor iertate pentru ca si eu gresesc insa de cate ori a-ti iertat si ati si putut uita sau sterge cu buretele?
Eu nu mai sunr EU....tu nu mai esti TU...noi nu mai suntem NOI ....