Normal sau nu?

Cred ca nu s-a nascut inca persoana care sa poata trece toate testele riguroase ale mintii mele. Prin urmare cred ca nu s-a nascut persoana care sa nu ma dezamageasca sau care sa fie destul de interesanta pentru destul de mult timp incat sa ma tina prinsa suficient langa ea.
Prin urmare sunt doua probleme: ori sunt eu cea anormala si cu greu voi reusi sa-mi gasesc locul undeva, ori inca nu am cunoscut persoana care sa-mi faca fata. Oare care o fi?

Suntem singuri, indiferent de numarul de prieteni care ne inconjoara.
De ce de cele mai multe ori suntem singuri?
Nimeni nu ne poate alina unele goluri din suflet si nimeni nu poate intelege ce se intampla cu mintea si inima noastra. Poate de aceea, ori poate pentru ca nu stim ce vrem, nu suntem hotarati si ne lasam prinsi in miraje.
Zambim, hai sa zambim si sa alungam tristetea din suflet chiar daca ne doare, chiar daca sufletul nostru vrea ceva ce mintea noastra refuza cu desavarsire. Zambiti si poate chiar va veti induce putina fericire.

Un barbat imperfect le-ar face mult mai fericite.


Emotie, zambet, uitare.
Reamintire, dorinta, respingere.
Subconstient, suflet, creier.

Era un timp cand puteam sa ating stele, era un timp cand credeam ca totul imi apartine si totul imi apartinea.
Era...
Va fi?
Nu mai este...
Acum, eu pot atinge absolutul doar in vise.

Mi-e frig si mi-e dor, mi-e rau si visez, sunt trista dar nu sunt emo. Sunt eu fratilor, eu, cea pe care nu o mai recunoasteti, sunt tot eu! Scriu altfel, gandesc altfel, vorbesc altfel si mai ales ma port altfel dar visez la aceleasi lucruri si ma prostesc in acelasi mod infantil.
Bleeeaahahahahhaaa, nu mai conteaza dar ma intreb frecvent ce ati spune voi, daca as spune ca vreau sa schimb lumea? Hai sa o schimbam impreuna! Stiu, mereu sunt, suntem si vom fi nebune pana la proba contrarie.
M. va saluta din nou.

Cam care e viteza unui tren? Cam care e viteza uitarii? Cat de repede te-am uitat si cat de repede am fost uitata? Cine sunt si cine esti?
Visam la un nou inceput. Bacau-I., I.-Bacau e tot una. Am uitat odata, am evadat odata dar azi, azi alegem sa fugim. Eu nu recunosc nimic iar tu nu mai stii cine suntem.
Ma uit din usa trenului cum trec printre toate dar oare puten sa trecem noi si pe langa amintiri? Un nou drum, un nou inceput. Azi, nu mai sunt realista si ma pierd printre vise trecute de mult. Nu sper nu visez, nu-mi mai doresc nimic dar poate intr-o zi totul se va schimba. Poate intr-o zi eu ma voi schimba.

Au fost odata doi copii ce se iubeau sau cel putin asa credeau ei. Fericirea era ceva simplu si o gaseau unul in altul. Prima noapte impreuna a fost nedormita si printre stele iar primul rasarit din viata ei a fost alaturi de el. Primul sarut, a fost printre nori, la o inaltime considerabila. Ea nu mai cunoscuse asa ceva pana atunci si spera ca nici el.
O zi, doua, trei, cinci si se facu ziua in care ea trebuia sa plece. Era un sentiment nou pentru ca se inavatase sa fie ea cea lasata mereu in urma insa acum era ceva diferit, il iubea si ea era cea care trebuia sa plece.
Un sms, doua, trei, o mie si au ramas impreuna dar asta pana cand? Pana ce ea a gresit. A crezut ca poate fi fericita si sa ramana nepedipsita, a crezut ca totul va dura la infinit dar s-a inselat. Distanta si timpul au facut in asa fel incat ei sa se piarda. Ea s-a pierdut candva cu el dar azi, azi s-a pierdut singura.

Bautura si alcool, mult, mult alcool. Ore nedormite si visuri devenind realitate.
E simplu, reteta spre a fi fericit e sa stii ceea ce vrei. Daca iti doresti ceva cu adevarat vei face totul sa obtii acele lucruri.

Era un timp cand puteam face orice. De fapt este un timp cand pot face orice.
Orice lucru e mai mult sau mai putin probabil de obtinut. Trebuia sa fiu fericita.
Nu, chiar sunt fericita dar nu e acea fericire pe care mi-o doream. Sunt fericita pentru alii dar nu si pentru mine.
Botosani, da, Botosani! Putina lume stie cat mi-am dorit sa ajung aici. O multime de persoane dar enorm de putini oameni. Multi baieti, putini adevarati. Multe fete, putine se respecta. Multe vise dar putine indeplinite.
Cine esti,cine sunt, ce mai beau, ce mai cant?
Ce mai fac, ce mai simt?
Oare mai pot sa mint?
Cine e, cine nu, care eu, care tu?

Azi sunt copil?
Azi ma joc?
Azi rad?
Azi le fac pe toate. Da, cu siguranta si cu mare placere azi vreau sa le fac pe toate. Vreau sa iubesc si sa fiu iubita, vreau sa zambesc la soare si sa nu-mi zica nimeni nimic. Azi vreau sa ating o stea.
Zambim? Da, vreau sa zambim impreuna! Vreau sa-mi intri in joc, poti? … Vrei? Jocul meu e simplu iar regulile nu exista.
Coloram? Nu, nu vrei… ce copil sunt! Nu ne jucam.
Tu esti adult iar eu tot o copila dar hai, hai sa visam! Nu vrei, bine, poate voi visa eu si pentru tine.

Ma uit la tine pe furis, ma joc cu tine pe furis, rad, zambesc, glumesc… te privesc! Scriu gandurile pe furis… sec.. dar nu pricepi!
Sar, fug, rad nevrotic… unde naiba esti? … sec …iar te-ai speriat!
Sunt nebuna cu acte, stiai?
Nu, nu stiai …

Te-am vazut intr-o zi de primavara dar erai o ciudatenie si jumatate, erai un amestec de plante dubioase. Dar oare asta pana cand? Te-am vazut o data, te-am vazut de doua ori, mi-ai placut, aratai bine, miroseai bine si te-am gustat. Am devenit dependenta.
Acum o zi fara tine trece infernal, un minut fara sa te simt si ma sufoc. Ma arde, ori de cate ori dispari si sunt in al noulea cer ori de cate ori simt ca existi. Sunt captiva in lumea ta, nu ma lasa sa zbor!

Sunt pesimista? Nu, nu sunt! Imi place doar sa fiu realista. Stiu care imi sunt prietenii, stiu cine va fi alaturi de mine “ no matter what” si stiu care imi sunt limitele ce vesnic ador sa le depasesc.
Visez cu ochii deschisi dar incerc sa nu-mi fac planuri. La ce sunt bune planurile? Nu fac decat sa te simti extrem de dezamagit atunci cand nu le poti duce la bun sfarsit, mai ales daca acele planuri nu depind doar de tine. Asta desigur nu inseamna ca nu am asteptari. Am asteptari de la mine dar nu si de la ceilalti. De ce sa-i conditionam pe cei dragi, de ce sa-i fortam sa faca anumite lucruri? De ce sa cer de la o persoana ceva ce poate nu doreste sa-mi ofere sau de ce sa cer de la o persoana ceva ce poate ii depaseste capacitatile spirituale, psihice, fizice, materiale?
E mult mai usor sa iau lucrurile ca atare. Asta sunt, asta esti, asta suntem. Nu ar fi mai usor sa-ti selectezi prietenii si nu sa-i schimbi?

"Tu esti puternica!"
O fraza ce ma face sa rad. Nu sunt puternica, stiu doar cum sa ma ridic din mocirla si sa privesc spre rasarit. Stiu ca din orice lucru rau poti invata ceva bun si atunci fiecare lovitura de la cei din jur o primesc cu zambetul pe buze.
"Te-ai schimbat."
Stiu si o voi face continuu, e felul meu de a ma adapta cerintelor celor din jur. Ii las sa creada ca m-am schimbat, ca pot fi cum vor ei dar in esenta sunt aceeasi persoana exuberanta, deschisa, cu capul pe umeri ce candva te-a fermecat. Sunt aceeasi buna prietena ce ti-a plans pe umar si care te-a sprijinit mereu in orice nebunie.
"Esti egoista si ipocrita!"
Asta as fi vrut sa-mi spuna cinva.
Sunt egoista pentru ca pana ieri nu am stiut sa-mi impartasesc sentimentele si probabil nu voi sti nici de acum in colo. Sentimentele trebuie simtite si abia atunci cand simti ca au atins apogeul exprimate. Nu sunt o amatoare a vorbelor. Ele sunt goale, fade si nu au nici o putere in timp sau spatiu. Vorbele, oricare a fi natura lor, te pot face extrem de trist sau extrem de fericit pentru o durata scurta. Iti amintesti ce ti-a spus el/ea o zi, o saptamana, o luna, dar peste ani nu-ti amintesti decat faptele: cum te facea sa razi sau sa plangi, cu desi tu l-ai/ai ranit/o ti-a facut o surpriza de neuitat, cum a fost alaturi de tine atunci cand nu mai era nimeni sa te sustina si sa-ti stearga lacrimile.
Da, sunt ipocrita! Nu-mi place sa tradez, nu-mi place sa barfesc dar cu toate astea sunt o ipocrita in stiliul M.. Ador sa nu las oamenii sa-mi cunoasca sentimentele. Daca imi placi tu vei crede ca nici nu te-am observat, daca tin la tine tu vei crede ca te plac iar daca te iubesc... tu nu vei mai intelege nimic.
Cine sunt eu? E un secret pe care nu il voi spune niciodata.

Episodul 2.

Y: Ai plecat devreme, ce s-a intamplat cu M.? X? Ok, distreaza-te band de unul singur.

X: O pierd...

Y: Lupta pentru ea ! Ea a luptat pentru tine.

X: Am încercat...Am esuat...

Y: Incearca din nou... E speriata, X. Nu i-a iesit cum si-a dorit si nu stie ce se va intampla in continuare. Daca vrei sa fii din nou in viata ei, fa-o sa se simta in siguranta. Vei sti ce sa-i spui.

Episodul 1.

X: Tu nu esti asa.

M: De unde stii ?

X: Pentru ca te cunosc mai bine decat ma stiu pe mine.

M: Corect...Poti vedea prin mine. Nu-i asa X ? Ma stii cu adevarat. Iti aduci aminte prima data când m-ai vãzut cu adevarat ? In noaptea aceea la club?

X: M. Necomplicata, fara frustrari... Asta e si M. de acuma...

M: Ia-ma acum.

X: De ce ?

M: Ca sa demonstrez ca nimic nu conteaza.

X: Nu... Tu nu esti asa... Nu esti M. pe care o doresc.

M: Corect...Si nu voi mai fi niciodata. Rãmas bun, X.

Balada fetelor de altadata

"Multe s-au schimbat cu timpul. Unele doar “in mai prost”,
Chiar şi fetele sunt altfel, nu mai sunt deloc ce-au fost.
Inainte erau tandre, mai cuminţi, mergeau la şcoală
Acum au ca singur scop, să bage bărbaţii-n boală

In trecut te-ar fi iubit de veneai c-o floare-n dar,
Astăzi nu au timp de flori, stau prin mall sau la solar.
Dădeai gata orice fată c-o cutie de bomboane,
Acum unele iţi cer să le pui chiar silicoane.

In trecut ieşeau prin parcuri, la plimbare, dar acu’,
Ele nu mai vor pe bancă, ci pe boxe in Bamboo.
Te rugai intens de vre-una ca s-o plimbi prin parc in noapte
Acum vin şi c?te zece, dacă au ai tăi Q7.

In trecut de te plăcea, iţi scria destul de des
Bileţele de amor, nu-ţi lăsa “offline” pe mess.
Nu aveai poze cu ea, o puteai vedea doar “live”.
Acum poţi s-o studiezi şi pe “Facebook” şi “Hi5”

Atunci de-o scoteai la film, aşteptaţi la braţ troleul
Azi stă la telenovele dacă n-o scoţi cu BMW-ul.
Seara, la prima-ntalnire, i-arătai ceru-nstelat
Acum ii arăţi tavanul, că deja ai dus-o-n pat.

Pe-atunci nu ştia ce-i “shopping”, nu işi lua haine din mall
N-avea firme preferate… se ducea la croitor.
Atunci nu aveam mobile, aşteptai in frig o fată.
Acum ii dai SMS :”Am ajuns.Cobori odată?!?”

Ce frumos era-n trecut, c?nd vorbeam de viitor
La un suc la o terasă, nu direct in dormitor.
Ne doream c-acele vremuri să nu treacă niciodată,
Unde sunt?, unde s-au dus?… fetele de altădată"

In curand va trece iarna, iar frigul va disparea. Urmeaza curatenia "de primavara" si linistea ce se instaleaza de fiecare data. Placuta dar apasatoare, jucausa dar periculoasa. O floare, doua, trei si apoi vine vara si incep sa ma ard. Soarele nu ma protejeaza si-mi arata ca nu e frumos sa te joci cu focul insa eu, eu il ador! Stiu ca ma voi arde! O seara doua si apoi M. este din nou in joc. Jocul e viata, viata e un joc: joci sau mori, te distrezi sau plangi, cazi sau te ridici.
Mor .. si?? Voi renaste zilnic.
Plang... si? Maine voi rade.
Cad ... si?? Maine voi fi mai sus decat tine.
Asta e M. si asta va fi mereu dar azi, azi e zi de curatenie !

Tacere

-Ce faci cand esti inconjurat de fantome si singurele persoane care ar trebui sa le alunge nu fac decat sa stranga si mai multe in jurul tau?
-Te inconjori de prieteni sau, si mai bine: "cui pe cui se scoate"!
-Dar azi, azi cand din nou nu mai poti, ce ar trebui sa faci?
-Sa tin capul sus?
-Corect!
-Dar...
-Nu exista dar!
-Doare!!
-Si ce, nu a mai durut?? E apogeul?? Stai linistita, maine cu siguranta va durea mai tare!
-Mi-e frica!
-Nu are de ce, esti doar tu acum si nu-ti mai poate face nimeni rau.
-Gandurie, de ele imi e cel mai frica, ele imi amintesc...
-Lupta cu ele si vor trece intr-o zi.
-Sunt din ce in ce mai mari si toate duc spre acelasi final.
-Scrie, doar acolo poti fi asa cum vrei sau cum nu vei, acolo e realitatea ta. Scrie!
-Sunt o proasta.
-Stiu.
-Vorbesc cu mine.
-Asta faci de mult timp, abia acum realizezi?
-Sunt nebuna?
-Iti va trece.
-Cine esti?
-Nimeni.
-Cine esti?
-Nimeni.
-Nu te vad... Unde esti? Cine esti? Mi-e frica, unde esti?

Suflete de ceara

Eu: Ce sunt oamneii?
Mintea mea: Marionete vii, ce merg, mananca, se cred destepti, inteligenti, superiori etc.

Eu: Au oamenii suflet?
Mintea mea: Unii da, altii nu.

Eu: Ce e sufletul?
Mintea mea: O bucata de ceara ce se pierde cu timpul!

Eu: Eu am suflet?
Mintea mea: Nu, de multi, multi, ani il tot dau cu imprumut dar nimeni nu il mai da intreg inapoi.

Eu: Ce e sufletul pereche?
Mintea mea: Bucatica de ceara care o va intregi pe a ta.

Eu: Il voi gasi vreodata?
Mintea mea: Poate cand vei ajunge in rai!

Eu: Voi ajunge vreodata in rai?
Mintea mea: Daca vei fi suficient de lasa!

Amintiri

O mama a plans, prietenii au plans, fratii au fost distrusi iar eu, eu si astazi dupa ani buni ma intreb daca totul a fost real. Oare chiar s-a dus? Cand? Cum? N-am inteles si nici nu voi intelege niciodata.

Un tanar a fost gasit spanzurat la marginea unei paduri. Un tanar plin de viata, glumet dar care umbla cu niste persoane pe care nu ar fi trebuit sa le cunoasca niciodata.

Nu mi-a venit sa cred atunci, nu am crezut. Deci, nu l-am plans dar acum, acum dupa ani buni, mi-e dor de prietenul ce m-a vazut exact asa cum sunt. Mi-e dor de cel pe care m-am razbunat dar care a inteles ca eu nu sunt o oarecare.

E trist dar ma mandresc cu tine.

E intuneric dar tu esti unul din cei ce ma vegheaza.

Pacat! As vrea sa nu fiti atat de multi cei ce a-ti plecat si va uitati la mine de sus. E doar un vis dar in fiecare secunda eu va imbratisez aici pe pamant si poate candva sub o oarecare forma ne vom revedea.

Totul e fantasma, totul e vis. Va mai amintiti de mine? Nu, voi sunteti ingeri iar eu un demon. Voi va bucurati iar eu traies