-Buna, ce faci?
-Bine, pe aici. Tu cum o mai duci, esti ok??
Te prefaci interesat/a dar tie da fapt nu-ti pasa totul e doar o masca ce o afisezi, un truc pentru ca toata lumea sa te placa. Esti zambitor/are, totul e perfect, ai vrea sa ma ajuti cand am nevoie insa totul are un motiv, nimic nu e dezinteresat. Tu nu cauti prieteni, tu cauti victime pe care sa le atragi cu nobletea ta, dar pe care sa le abandonezi ulterior si sa le vorbesti pe la spate.... logic ce de bine ca doar esti un sfant/a...
Mi-e greata .... Sfanta Filofteia, fata pura, buna, cu o purtare ireprosabila cine sunt eu sa te critic..??...probabil nimeni dar cu toate astea o fac si am s-o fac in continoare :)):))=)) Ce-i drep ai o calitate, ai stiut sa te inconjori de altii la fel ca tine si sa formati o secta a barfitorilor.. in fond decolteul adanc, purtat strategic doar o data pe an pentru a-i atrage si pe cei mai putin interesati te-a ajutat..... Patetic.... Mi-e mila de prostii care te inconjoara si care cred in tine dar care nu observa ca in momentul in care nu mai sunt in preajma ta sunt barfiti chiar de tine....off am inpresia ca ma repet...dar e atat de adevarat......!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Adevarat dar nu stiu ce ma mai mira... de cand am crescut si am inceput sa constientizez anumite lucruri am tot dat de ipocriti si ipocrite si mereu m-am intrebat daca mai pot, daca nu s-au saturat sa fie asa....de ce nu-si cumpara si ei o viata normala??
BLa bla probabil asta e in capul lor acum....in capul acelora care se simt deranjati de ceea ce am scris si care ori vor critica ori vor tace injurand frumos in gandul lor:)):)). Si ce cui ii pasa:))=))

Fulgi albi de nea cad usor alintandu-ne cu tandrete fetele doar pentru ca mai apoi sa dispara sau sa se alature oceanului de dinsoare ce acopera totul in jur. Parca ne imbie sa fim din nou copii, sa ne jucam, sa ne lasam imaginatia sa zboare...Iar a mea e bogata si daca ar putea ar construi oameni, oameni multi, dar de zapada cu vieti mai scurte, cu sentimente mai putine dar cu un strop de mai multa veselie! Totul ar fi alb cu exceptia ochilor mari, a nasului si a obrajilor care ar fi rosii... totul ar fi de ghiata exact ca si sufletele multoara din lumea asta care la exterior par buni, frumosi, dar care in adancul lor sunt de ghiata......Insa la cea mai mica raza de soare totul s-ar topi, ei ar disparea dar tot cu un zambet pe buze si fara pic de amaraciune in suflet pentru ca asa ar trebui sa fie viata : plina de lumina, zambete, rasete de copii....ei nu s-ar uita inapoi plini de regrete pentru ca in viata lor scurta nu au avut timp de greseli, nu au avut timp de certuri, ei s-au bucurat, au iubit pe cei din jur fara a face discriminari si astfel au fost fericiti, linistiti si multumiti. In locul lor ar fi altii si altii la fel de fericiti... la fel de albi, la fel de egali, la fel de gratiosi...

SEC

Totul e simplu si sec....eu sunt o fire seaca si desi un prieten imi spunea mereu k ii raspund sec sau ca fac lucruri seci nu-l credeam pana azi cand pur si simplu mam saturat sa cred sau sa vreau doar eu sa complic lucrurile....mam saturat dar asta nu va insemna niciodata ca ma voi chinui sa nu mai complic lucrurile....bla bla aberez.....
Aseara a venit mosu..hmm mi-a adus ce-mi doream :)):)):)) .....iar aberez dar are vreo importanta..??...are vreo importanta pentru cineva???Nu sigur ca nu ....:P Pentru ca cine imi va intelege oare greselile tampite sau pur si simplu cine ar intelege k eu nu sunt eu, ca eu de fapt sunt doar o persoana necunoscuta desi ma vezi zilnic sau poate din an in pasti la vreo reuniune ....sau ce mai spun si eu, poate nici macar n-am facut cunostinta.... Totul suna patetic dar acum chiar nu ma intereseaza... imi vine sa ma asez pe jos si sa ma prapadesc de ras sau pur si simplu sa iau o papusa de-a lu sormea si sa ma joc.... hmmm.... patetic !!! :):)):)) Dar ce nu e patetic in viata...cine nu e patetic... te-ai intrbat vreodata:" Doamne sunt patetic??"?...hmm ce patetic suna:)):))

Ceasul bate: tic-tac...tic-tac.... ma uit la el: e in jur de ora cinci....E Craciunul...acea seara magica in care s-a nascut Hristos dar oare n-ar trebui sa fie la fel de magica si pentru mine?? Cu toate astea nu e, insa ma uit la surioara mea...il asteapta pe mosu, e fericita, emotionata insa eu stiu deja ce o sa primesc...magia s-a rupt cu mult timp in urma, de mult nu mai cred desi uneori mi-as dori ca viata sa fie o poveste ... ceva care sa nu se mai termine, ceva infinit in care toata lumea sa creada. E creu, e imposibil insa continui sa sper ca intr-o zi totul va fi o mica poveste si ca nu vom mai fi doar niste simple marionete in fata vietii...
Stiu aberez, nu are sens ceea ce zic sau poate doar niciodata nu va fi real... insa asta e iar eu nu am cum schimba atatea mentalitati, insa pot sa sper ca nu sunt prea naiva intr-o lume mult prea superficiala... Insa speranta va ramane mereu precum acel interes intrigant pe care ti-l creeaza magia....

"Vorbesc de realitate, de ceva ce poarta numele de iubire.

Eu vreau sa simt iubire, atunci cand respir sau mananc..

Il astept pe acel minunat print sa-mi apara in fata, sa ma priveasca sa ma impinga intr-un perete si ....

Iubirea se simte.

Doar spun ca vreau acel basm , emotia, romantismul.

Tot ceea ce zic este ca vreau sa fiu indragostita profund si cu pasiune.

Stiam ca printul are un frate pe nume pasiune."


..... nu am scris eu....sunt doar replicile dintr-un film....hhmmmmm dar e chiar adevarat......

"Imi pare rau ca trebuie sa fiu sincera cu tine, dar...

Daca nu poti gasi ceva este din cauza ca nu stii ce cauti.

Adevarul este ca tu esti aceea care trebuie sa se gandeasca ce anume vrea.

Nu te conforma cu un iubit,trebuie sa doresti un barbat.

In adancul nostru stim ca putem avea ceva mai bun.

Atunci de ce inauntrul nostru noi ne conformam?

Cum se poate sa ne dam seama daca iubirea este adevarata?"


.....acelasi film, alte replici, alt adevar .......

E liniste... e si pace .... sau cel putin asa se vede, asa las sa se vada insa aparentele sunt foarte inselatoare iar eu , eu am dezvoltat o arta din a nu arata ceea ce simt cu adevarat. Lucrurile sunt confuze iar tot ceea ce pare la locul lui de fapt e departe de a fi in ordine... mi-e dor, mi-e sete si mi-e foame de tot ceea ce e frumos, sunt o devoratoare de pace interioara, de pacea mea interioara... Pentru ca atata timp cat imi e mie bine chiar nu ma mai intereseaza de restul, asa cum nici altora lu le pasa de ceea ce cred, spun, sau fac eu.....
E Craciun acum.. totul e frumos dar incomplet...la fel de incomplet ca si in anii precedenti...E un gol, un vid ce nu se lasa umplut.... e precum in acele reclame in care totul e doar pe jumatate vizibil.... As vrea sa fie totul plin, visez, imi imaginez cum e dar oricat as lupta nu ajunge... Oare toata viata va fi asa, sau poate asa sunt eu, nu-mi ajunge oricat as avea?? Nu stiu si poate nu voi sti niciodata dar oricat ma chinui sa inteleg mai mult imi dau seama ca poate felul in care pun problema e adevarata dilema....pentru ca oricat m-as chinui sa nu mai fie asa totul incepe cu :"eu vreau" ... Ce, hmmm e dificil de spus dar pt a afla nu trebuie decat sa intrebati dar inacelasi timp sa stiti sa puneti intrebarea corecta....

Ar fi putut fi copilul tau, l-ai fi putut privi in ochisorii lui limpezi, l-ai fi putu mangaia dar nu este si nici nu va mai fi vreodata pentru ca tu acea persoana cu o reputatie ireprosabila ai decis sa-l ucizi. Te-ai gandit macar doua minute inainte sa iei acea decizie la binele lui, la faptul ca il privezi de o sumedenie de lucruri te-ai gandit ca poate el isi doreste sa traiasca?? Mai mult ca sigur ca nu...

Dar ma intreb eu un copil printre o sumedenie de adulti ce pretind ca stiu si fac totul asa cum e mai bine : "Oare aveti voi dreptate? Oare chiar sunteti voi atat de destepti precum pretindeti? Oare voi fi si eu ca voi?"

Sunt insetata de cunostere, vreau sa stiu si sa cunosc cat mai multe dar cu cat fac mai multe progrese cu atat sunt mai oripilata da ceea ce descopar spre exemplu stiati ca anual se fac sute de mii de avorturi, ca pentru a face un avort copilul e rupt in bucatele, ca in momentul avortului copilul are toate organele formate iar fata lui arata ca fata unui copil abia nascut???Probabil ca nu pentru ca daca ati sti aceste lucruri ati evita aceasta greseala capitala si poate ati explica si altora la ce se expun.......

AR FI PUTUT FI AI TAI DAR AI ALES SA II UCIZI

M-am simtit mizerabil atunci si ma simt si acum.....As dori sa scap de sentiment dar el persista tinandu-se de mine precum o panza de paianjen de un perete...Doar ca acel perete e rece si nu simte nimic...nu-l doare, nu-l raneste in schimb cu mine e altceva....Mi-e dor de momentele in care era totul perect sau cel putin eu una asa credeam, ma amageam insa acea amagire ma facea fericita si pe mine si pe cei din jurul meu. Acum insa deciziile proaste au fost urmate de urmari nedorite care constientizate acuza si facc si mai insuportabil sentimentul care ma face sa ma simt mizerabil....
Mi-e dor de tine confidenta mea....Dar acum nu mai esti visele devenindu-mi confidente. Ele ascunzand pana si cele mai arzatoare dorinte, pana si cele mai mici nimicuri, dar sunt acolo in fiecare noapte aratandu-mi ceea ce eu imi doresc sa am atunci cand sunt constienta...si asta ma face sa ma simt mizerabil iar si iar pana cand voi obtine....Ce? Doar eu si visele stim.....

SIMTINDU-MA MIZERABIL

Am inceput sa criu, insa mereu gandindu-ma la tine acea prietena din visele mele... Erai frumoasa si promiteai multe dar acum realizez ca asta faceai... doar promiteai... si inca promiti desi nu mai esti nici aici si nici acolo, te-ai transformat in ceva ce ma chinuie dar esti tot tu acea prietena ...

Sunt un eu superficial: imi place sa am, sa fiu, sa primesc, uneori mai greu sa ofer.

Sunt un eu fericit sau nefericit dar sunt eu si asta e tot ceea ce conteaza.

Sunt un biet copil ce isi doreste sa creasca pentru ca mai apoi sa-si doreasca sa fie din nou mic.

Sunt un eu egoist dar ce importanta are??? Nu, nu are nici unaa sau e doar imaginatia mea??

Sunt un eu necizelat dar care va creste, inflorind din ce in ce mai frumos si care va renaste din propria-si cenusa pana in clipa dezastrului.

Sunt un eu ce sta jalnic la capitulul modestie, dar nu se spune ca asa cum te consideri tu te vad si cei din jur??

Sunt un eu incapatanat, ce mereu vrea sa aiba mai mult si mai mult, de multe ori ramanand chiar fara nimic.

Sunt doar eu, aceeasi persoana pe care o stiti cu totii sau pe care doar credeti ca o stiti dar n-are nici o importanta pentru ca sunt doar eu... vesnic aceeasi eu...

Sunt milioane de lucruri in viata pe care simt nevoia sa le fac, vise pe care as dori sa le pot transforma in realitate, lucruri fara de care as putea trai insa imi doresc mereu mai mult si mai mult...Incerc de atata timp sa te ajung, insa atunci cand sunt pe punctul de a-mi atinge telul cu mainile dispari pentru a reaparea ceva mai tarziu la o mare distanta de mine si nu iti pot explica, nu iti pot arata,nu pot face numic...sunt incapabila sa fac ceva.Trebuie doar sa astept, sa astept, sa astept si sa sper ca nu va disparea si aceasta ocazie, sa visez cu ochii larg deschisi ca acum e momentul...

Inainte era totul bine,
Te visam doar pe tine
Acum sunt simple rime
Pictate pe hartie.

Inainte erau vise,
Ganduri inaripate
Acum sperante moarte
Pictate pe hartie.

Inainte era alba,
Acum e doar patata
De cerneala moarta
Pe-o hartie alba.

Inainte eram tu si eu,
Acum e un simplu eu,
Inainte era placut
Acum mi-e doar urat.

Inainte eram eu,
Acum sunt doar sicrie.
Inainte erau rime,
Acum e o hartie.

Bucatele de spirit, bucatele din clipele in care inca mai cred, bucatele dintr-un tot fragmentat acum in sute de mii de bucatele. Intr-un cuvant milioane de fragmente din lucrurile mele, din mine si mai mult ca sigur ca si din tine sunt acum imprastiate pe jos iar eu de undeva de acolo de sus, dintr-un loc divin, in care in mod absurd nu-mi gasesc locul incerc sa le ating, sa le pun cap la cap refacandu-le precum un puzzle incercand in zadar de mii si milioane de ori sa retraiesc acele franturi dintr-un trecut mirific...

Momente de liniste si de pace...Dar ma intreb ce e linistea, sau ce e fericirea si atuci imi amintesc ca odata cand eram suparata imi ziceam ca fericirea ar insemna sa fiu linistita insa acum vad ca nu ajunge si astefel imi dau seama ca niciodata nu o sa ne multumim cu ceea ce avem, mereu vom cere mai mult riscand uneori dintr-o absurda dorinta " de mai mult" sa dam in cealalta extrema, sa ajungem nefericiti.

Sete de lucruri noi mereu vom avea insa ar trebui sa invatam sa le luam in doze mici pentru a nu deveni dependenti, pentru a nu uita de lucrurile vechi ce uneori sunt mult mai sanatoase ferindu-ne de intoxicatii ce se manifesta prin suparari acute...

Eu nu fac exceptie de la nimic din ceea ce am scris mai sus fiind o dependenta atat de lucruri noi, de fericire in exces si poate si de alte lucruri mult mai grave cum ar fi dependenta de trecut... insa asa cum fiecare invat are si dezvat sper ca si toate dependentele mele sociale sau nesociale sa aiba un leac insa cautarea creaza o noua dependenta...Deschisa la sugestii;))

BAIETI

Noi fetele mintim, suntem rele, barfim, ne uitam numai si numai dupa bani, intr-un cuvant suntem toate la fel sau cel putin asa vor baietii sa ne faca sa credem ca suntem. Dar oare chiar asa o fi sau ei doar incearca sa ne acuze de multe lucruri pe care chiar ei le fac vorba aceea : ” hotului de hot ii e frica”.
Fetelor de cate ori n-ati crezut ca ati intalnit poate nu baiatul perfect dar macar unul care sa nu te minta dar cand iti era lumea mai draga si dupa luni bune de relatie iti spune ca nu se poate intalni cu tine pentru ca trebuie sa faca nu stiu eu ce…si cand colo unde era??Hmm va spun eu la intalnire cu alta…halal baiat, nu numai ca te-a mintit dar te-a mai si inselat… ce ti-ai mai putea dori??Poate doar sa mori…Dar nu nu o faci, te ridici din locul in care ti-a picat cerul in cap si mergi mai departe pentu ca mai apoi sa-ti spuna “Imi pare rau, regret nespus de mult, ce as putea face sa ma ierti?? Stii prea bine ca tu esti singura pe care o iubesc, te rog iarta-ma” iar tu il ierti pentru ca mai apoi sa realizezi ca cei batrani au drepatate “Lupu schimba parul dar naravul ba”. Dar el tot nu e vinovat, el a facut tot ce a facut doar din cauza ca ti-a citit un mesaj prin care alt tip te invita la un suc neinteresandu-l ca de fapt tu n-ai iesit nicaieri cu acel X sau Y… Saracul baiat in fond nu e decat o biata victima ce a inteles totul gresit(ahaammm cum sa nuh : )=))=)) )…
Te supara ca ies cu altii dupa ce m-am despartit de tine? Da ce sperai sa stau sa plang o vesnicie dupa tine, da u ce faceai a-2-a zi? Erai la o bere cu baietii inconjurat de fete, te consolau nu??
Astfel eu am adus argumente cat de nenorociti sunt unii baieti, dar pe de alta parte mi-au fost aduse argumente ca si noi fetele gresim la randul nostru asa ca ce ar fi sa nu aruncam cu pietre unii in altii si sa fim constienti de propriile noastre greseli pentru ca toti ne credem maturi dar unde e maturitatea din noi cand nu suntem capabili sa ne asumam propriile greseli??

CRITICILOR MEI II

Ca orice om cred ca as fi mult prea ipocrita sa spun ca ma dau in vant dupa critici insa atunci cand aceste critici sunt indreptatite si am ceva de invatat din ele sunt dispusa sa le accept fara sa obiectez nimic. In schimb cand vin de la persoane care nu ma cunosc, care abia daca au vorbit de doua ori cu mine si pretind ca ma cunosc deoarece toate fetele sunt la fel nu vreau sa le accept.
Cat despre ceea ce scriu stai calm nu-ti sunt dedicate nici tie, nici ei, nici lor asa k nu va mai simtiti asa de importanti crezand ca scriu despre voi, scriu doar ca sa ma descarc, ca sa ridic un semn de intrebare asupra unor anumite lucruri ce nu-mi plac, sau care pur si simplu le simt…

PSIHOLOGIE

Oricat as vrea sa ascund, sunt revoltata pe toti acei ce se nasc, cresc si traiesc intr-o tara pentru ca mai apoi in loc sa fie mandri de tara lor asa cum e ea cu bune si rele incep sa arunce cu noroi in ea, vorbind de parca ar fi cel mai ignorant si murdar lucru de pe fata pamantului… Pe acel individ ce creste roman, dar care apoi doar pentru simplu fapt ca e mai mare atat in varsta cat si poate financiar, uita de unde a plecat renegandu-si originile si care profita de locul lui in fata mai multor elevi pe care chipurile ar trebui sa-i invete de bine, incearca sa-si impuna un punct de vedere de kkt prin care chipurile noi roanii suntem cei mai nesimtiti, cei mai rai, cei mai neajutorati, intr-un cuvant cei mai josnici. HHHmmmmm bah da ce dracu, tu nu esti tot roman???
Te iei de cei de la putere… ok aici ai dreptate sunt niste hoti unii dar ce-ar fi sa nu generalizam pentru ca si tu esti la fel de ignorant ca si ei (in fond esti roman) dar pe langa asta la o intrebare mai mult decat simpla pe care ti-am pus-o revoltati fiind de spusele tale ne-ai spus ca nu avem ce face “sa ne resemnam”. Ei bine tu poate chiar crezi ceea ce spui dar noi nu, nu avem incredere in tine cum nu avem nici in altii…
Ne acuzi pe noi ca ne uitam la Otv, dar tu ce faci, de unde stii tot ce se difuzeaza pe acel canal prost de televiziune dupa cum chiar tu ai spus si pe cat pariu ca esti la curent cu tot ceea ce se spune despre asa zisele noastre modele in viata pe care tu normal ca nu le suporti??
Te-as mai critica mult insa nu fac decat sa-mi amintesc mie insumi ca esti inca o persoana fara creier ajunsa pe o pozitie pe care in mod cert nu o meriti si pe care ar putea sa o ocupe o persoana mult mai “buna” din punct de vedere al pregatirii, care mai mult decat sigur ne-ar putea invata ceva mult mai inteligent decat ultmele stiri de la televizor si ca romanul are bani sa-si ia geep da n-are bani sa-l spele…care e problema ta, ai vrea tu sa fii in locul lui nu-i asa???

INTR-O ZI

Cum as putea sa ma incred din nou in tot ce e frumos cand viata imi da palma dupa palma, cand nimic din ceea ce cred nu e adevarat, cand persoana pe care am crezut-o cel mai mult in viata m-a tradat din toate punctele de vedere, cand descopar ca proverbul “lupul schimba parul dar naravul ba” e adevarat din toate punctele de vedere dar, nu e nimic! Ca de obicei imi spun mie insumi asa cum le spun si altora : “Capul sus, totul e in regula, acum trebie sa zambesti, nu arata ca suferi!” si merg mai departe sau cel putin asa cred, asa sper, asa imi doresc. Sper sa gasesc din nou o persoana in care sa pot avea incredere, sa pot avea tot atata incredere cata am avut in tine, tu acel individ ce n-a stiut sa pretuiasca atunci candva cand eu inca eram o mica copila dornica sa cunoasca si care n-a stiut sa pretuiasca nici acum cand stiu ce vreau de la viata…
Insa nu-i nimc din toate astea ramane o speranta, ceva ce ma face sa privesc inca o data problemele in fata, care imi arata cat de mult am gresit din nou dar care imi arata ca am iesit cu frumtea sus, ca nu am facut greseli majore, ireparabile si ca va veni si randul meu intr-o zi…Pentru ca multe lucruri se pot intampla intr-o zi....

INCERCARE

As putea zambi, as putea fi fericita insa ceva nu e complet, ceva din intregul meu lipseste, se ascude si nu vrrea sa mi se arate si cu cat il caut mai mult cu atat se ascunde mai tare, cu cat sunt mai sigura ca l-am atins cu atat mai tare regret apoi o noua reincercare nereusita… Astfel privesc cerul si incep sa zbor, zbor prin visele mele care niciodata nu fug de mine, care niciodata nu m-au dezamagit, care stiu ca sunt acolo idiferent de ce s-ar intampla pregatite sa ma introduca intr-o lume imaginara cunoscuta doar mie ce imi da un sentiment placut de fericire.

"Criticilor mei";);)

Nu sufar, nu sunt trista, din contra toti cei care ma cunosc stiu ca in majoritatea timpului rad cu gura pana la urechi intorcand spatele problemelor insa ca orice om trebuie sa ma descarc cumva si in loc sa tip, sa dau pumni in stanga si-n dreapta prefer sa scriu... Cam putin distractiv si monoton ar spune unii, insa eu as spune doar putin excentric, putin creativ sau doar putin tipic mie si ca e doar o mica incercare de revolta impotriva propriilor sentiente, trairi, nedreptati.
Pana si acest text e o forma de protest contra celor ce au spus ironic ca „sufar” , ca nu ma bucur de viata. Dar de unde stiti asta, de cand ma cunsteti atat de bine incat sa va permiteti sa ma criticati, probabil voi sunteti atotstiutori nu?
Chiar acum cateva zile aveam o discutie destul de aprinsa cu o persoana care sustinea sus si tare ca noi adolescentii suntem toti la fel ca nu ne gandim decat la sex si la bani... Dar ma intreb de unde stie el asta probabil el doar la asta se gandea, credea ca tot ce zboara se mananca si de aceea sa lovit de cateva ori cu capul de tocul usii in timp ce incerca sa mai prinda vreun ban ce ii zbura pe deasupra capului. Imi mai zicea ca noi fetele suntem toate la fel...si k baietii is diferiti ca ei pot fi rai, buni, uneori sufletisti dar aku vin din nou cu intrebarea mea inteligenta: „oare cate fete a cunoscut la viata lui....hmmmmm....2, 3.???” Si ca sa nu mai spun ca sa contrazis singur ce aku nu nu mai suntem noi adolescentii toti la fel acum ne impartim in doua categorii??

Acum sunteti siguri ca ati criticat corect??;);)

DOAR CUVINTE

N-am mai postat de mult ceva deoarece ultimele evenimente din viata mea au dat o nota mult prea personala textelor mele, paginilor scrise cu cerneala rupta din adancul sufletului.
Probabil va intrebati ce se intampla... ei bine daca as sti exact poate v-as spune sau poate ca nu, insa tot ceea ce stiu e ca ceva nu ma lasa sa fiu asa cum ma stiati, ceva ma rupe si ma intregeste in acelasi tmp, ceva ce e mult prea hilar si mult prea frumos in acelasi timp, ceva ce ar face foarte usor sa izvorasca lacrimile din ochii mei daca si-ar propune, daca asta si-ar dori si daca eu nu as lupta cu toata fiinta mea sa suprim in fata lui toate sentimentele, toate dorintele, tot ceea ce cred despre el. Insa acum cand pe fundal canta melodia ce exprima adevaratele mele dorinte, adevaratele mele temeri, adevaratele mele sentimente sunt slaba si mi-as dori sa pot recunoste tot insa orgoliul meu e prea mare si ma doare...acum mai putin pentru ca esti aici dar cum va fi mai tarziu cand nu vei mai fi cand vei fi departe cu adevarat cand miile de kilometri isi vor spune din nou cuvantul??

SPINI

Incerc sa rad sau macar sa zambesc, incerc sa fiu din nou eu. Incerc sa-mi deschid din nou aripile care mi-au fost frante de dulcele sentiment insa nu pot si atunci ma las in mainile dulcelui meu vis ce ma poarta pe razele sperantei, ce ma mangaie usor si-mi promite inca o speranta la capatul tunelului. Acea speranta infloreste in ufletul meu pana cand inconjurata de otrava incepe sa se ofileasca si moare. Asa incet, incet, cu fiecare floare, cu fiecare speranta otravita ma otravesc si eu sau poate mai rau de atat nu poate fi decat moartea, zeita suprema ce are grija sa piara treptat, treptat tot ceea ce e frumos in sufletul meu crescand acolo cu mare grija un castel de spini unde sa troneze ea, de unde sa poate prinde glas prin mine.
Acum as vrea sa smulg din sufletul meu castelul de spini ce ma apasa, ce imi provoaca o durere imensa si nu ma lasa sa ma bucur de tot ceea ce e frumos. As vrea sa vars acea mare de venin care imi curge prin vene si sa-l inlocuies cu altceva...ceva pur desi puritatea insemna inocenta iar inocenta durere. Astfel stiu ca orice as face, orice as deveni, sau as vrea sa devin tot nu voi putea zambi pentru ca voi fi prea preocupata sa lupt pentru ceva ce nu-mi apartine, insa ceva ce imi doresc atat de mult, ce ma ajuta sa trec peste tot veninul ce ma inconjoara si mai ales care poate trece de toti spinii din sufletul meu.
Gata ma intorc la dorinta initiala, vreau sa zambesc, sa zambsc pentru ca simt acest lucru, nu doar pentru buna impresie sau pentru a nu da satisfactie altora ca m-au invins.”Zambesc, zambesc,zambesc,zambeste, zambesc,zambesc,zambesc,zambeste,zambesc” e tot ceea ce imi repet dar nu reusesc si atunci ma intorc de unde am plecat, ma intorc spre chinul meu, care e mai puternic decat mine. Asta pana intr-o zi cand din nou va lua nastere o speranta, speranta ce se va stinge treptat, treptat lasand loc alteia si alteia pana la sfarsitul timpurilor pentru ca ele traiesc vesnic in mine, in tine, in el, in ea si astfel se naste ultima speranta a mea....

GAURI

Peste tot doar gauri... in astfalt, in punga de lapte pe care tocmai am cumparat-o, in mine, in tine, in el, in ea, in constiinta noastra plina de gauri negre, in tot ce inseamna viata, trairi, greutati, reusite pentru ca niciodata nu vor fi complete mereu va fi lasata o gaura, o mica gaura pe unde sa scapi sa evadezi din bine in rau, din rau in bine, din rau in mai rau sau chiar din bine in mai bine...
Peste tot doar persoane dispuse sa ne faca rau, sa ne gaureasca sufletul, viata, trairile cele mai profunde, sa le profaneze si apoi sa treaca mai departe ce si cum nimic nu s-ar fi intamplat ca si cum ar fi fost doar un vis, un vis urat...iar apoi liber sa treaca dintr-un univer distrus in unul mai bun, pregatit sau nepregatit de distrugere...

PRIETENII

Prietenii... de multe ori am plans dupa fosti prieteni, dupa asa zisii iubiti cu care speri sa ramai pana la adanci batraneti, sa ai copii, cu care sa imarti lucruri, trairi sentimente(bla, bla), dar niciodata nu am plans dupa o prietena sau dupa o prietenie, o simpla prietenie si nu stiu de ce sau poate ca stiu... DA stiu mult prea bine pentru simplu fapt ca m-am maturizat si ma realizat ca doar prietenii adevarati raman, ca cei ce ies din viata ta cu un motiv sau altul nu merita nici macar o lacrima deoarace am prieteni, prieteni vechi cu care in ciuda multor piedici pastrez o legatura sfanta, foarte greu de fisurat, nici nu mai vorbesc de rupt, pentru ca acesti prieteni nu m-au facut niciodata sa plang din contra insa acestia sunt foarte putini. De aceea sper sa ating maturitatea in toate privintele nu doar in privinte speciale ca acestea si sa pot privi fara lacrimi in ochi multe lucruri banale care se pun in calea fericirii mele, sa inteleg lucrurile fara sa pun prea multe intrebari si sa nu mai trag concluzii pripite cu privire la multimea de persoane care ma inconjoara, sa nu mai privesc in urma la momentele petrecute cu diverse persoane si sa oftez ca atunci imi era mai bine, pentru ca nu era asa dar asa suntem noi sau poate doar asa sunt eu desi e infirma posibilitatea sa nu am nici macar un suflet pereche mie.
Offfff...... Ne place sa ne plangem de mila uneori, cand ne este greu sperand ca vor fi destule persoane sa ne ascule, sa ne suporte si care sa ne spuna ca se putea mult mai rau insa atunci cand lucrurile ne scapa de sub control ne izolam si iesim chiar noi din gunoiul in care ne-am bagat fara sa ne dam seama. Pentru ca in fond tu iti poti fi si propriul tau prieten si propriul tau dusman.

MOMENT

E un moment de tristete care nu stiu de une povine pentru ca ieri, azi, acum 2 minute eram atat de fericita. Poate isi are sursa la vederea parului meu taiat ce sta pe jos, pe mine, pe hainele mele de parca m-ar blestema sa simt si eu ce a simtit el cand din prea multa dorinta de schimbare am decs sa renunt la o parte din el. Sau poate la simplul gand ca multe persoane asa ca mine sau poate complet diferite se regasesc in ceea ce eu scriu si astfel le place doar ca eu nu vreau sa le placa, nu vreau sa ma priveasca altfel sau sa incerce sa ma inteleaga pentru ca nu vor reusi si in loc sa inteleaga cum sunt eu, ce vreau eu, ma vor transforma in: ALTCINEVA!

Franturi de amintiri

Imi mai amintesc vag uneori cum era cand totul era bine, cand visam, cand speram, cand eram langa tine si credeam ca totul e perfect, cand fericirea croise in jurul nostru o mica mantie ce ne invelea, ne tinea impreuna si ne soptea bland ca mereu va fi asa. Insa cum in viata nu e ca in basme, cum eu nu sunt o printesa iar tu nu esti printul meu au aparut fisuri ce ne zgariau pe creier si care in fiecare zi se adanceau din ce in ce mai tare lasand timpul sa le acopere cu panza de paianjen si pentru o mai adanca profunzime cu mici scapari de lacrimi, urlete, reprosuri si tot ceea ce inseamna despatire...
Imi amintesc ca am scris candva o mica poveste, o mica caricatura despre ceea ce se numeste viata, despre destin si cei ce nu cred in el sau poate doar despre cum suntem manipulati de cineva, despre cat de ingusti la minte sunt unii neputand sau poate nedorind sa mai vada si altceva decat propriile lor dorinte, nevoi, amintiri, lucruri ce sau intamplat cu sau fara voia lor marcandu-i pe viata si lasandu-i fara o cale de intoarcere, lasandu-i doar cu sadicul viitor in fata si o gramada de amintiri frumoase in trecut...Asa imi amintesc si eu acum de lucruri ce candva au fost atat de frumoase, de micul fluturas caruia i-am dat viata cu ajutorul unei coli de hartie, multe lacrimi amare si multe pete de cerneala. Fluturas pe care ulterior eu l-am adorat, idolatrizat si intr-un final pierut in locul tau, pentru ca asta e esenta vietii ne nastem, crestem, iar apoi ne pierdem printre franturi de pamant, si vietati ce ratacesc pe langa noi dispuse sa ne devoreze pentru a nu se pierde.
In acest mod sacru sau poate mult prea profan eu incetez sa-mi mai amintesc sperand ca voi putea inchide toate acele vise neindeplinite undeva in adancul marii intr-o mica sticla de cristal sperand la infinit ca aceasta nu se va sparge iar eu nu ma voi mai confrunta niciodata cu ceea ce a fost...Lasand un vis frumos sa incheie o amintire profunda...

NEBUNIE

Aş vrea să râd. Să râd de tine, de el, de ea, să râd de necazul meu. Să-mi înec plânsul într-un mic zâmbet şi apoi din nou să încep să râd ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat! Dar nu ştiu ce râs mi s-ar potrivi mai bine: unul malefic precum gândul ce mi-a trecut prin minte câand v-am văzut, unul ironic gândindu-mă că va veni şi rândul tău să suferi sau unul ipocrit la fel ca rânjetul de pe faţa mea care ar vrea să-ţi spună cât de jalnici sunteţi şi cât de mult vă urăsc dar care preferă să se prefacă pentru a nu-ti da o satisfacţie inutilă iar în final mai rămâne unul prietenesc care să-ţi spună că va fi alături de tine indiferent ce ai face. Hmmm grea decizie zău!
Ce-ţi mai e şi cu deciziile astea, toată viaţa e plină de decizii, decizii ce-ţi par bune la început dar atât de eronate în final. Decizii, decizii, zau, cred că dacă aş şti că sunt o fire norocoasă aş face o alegere ca cele din jocurile copilăriei sau aş da cu banul, dar nici macar noroc nu am şi uite aşa sunt pusă din nou în fţa unei decizii sau mai bine zis a unei greşeli iminente ce mă urmăreşte peste tot şi care îmi şopteşte la ureche că tot mă va prinde o data!
Dar mă trezesc, renasc din propria mea durere şi mă uit la voi şi-mi da seama că în tot acest timp voi m-aţi privit şi m-aţi bârfit, însă ce conteză, eu rămân cu râsul meu zgomotos, cu vocea mea prea stridentă care odata îti placea şi-mi spuneai că prin asta eu sunt unică, dar care acum te deranjează. Vă las să râdeţi pe seama mea, pentru că acum chiar nu-mi mai pasă, nu sunteţi cu nimic mai buni decât mine şi mi-e groază de gândul că într-o bună zi aş putea ajunge ca voi.
Îţi aminteşti când râdeam de bietele fraiere cu aiere de vedetă? Acum, tu eşti una dintre ele, păcat însă că sunt doar nişte biete aiere, pentru că pe bune că nu mi-ar fi ciuda dacă ai fi cu adevărat cineva şi poate chiar ai fi fost dacă nu ai fi renunţat la visul tău şi dacă nu te-ai fi lasăt prinsă de o lume în care nu ai reuşit să ajungi decât în aparentă, dacă n-ar fi contat atat de mult câţi bani are ,,iuby” sau tatăl lui ,,iuby”. Dar ce contează pentru că acum voi sunteţi cei mai tari iar restul sunt nişte proşti ce profită de nişte plastici dar ce-I cel mai rău e că nici măcar nu vă dati seama de asta!
Acum desenez multe semne de întrebare, precedate de multe idei vechi şi noi dar din nou aud acel râset malefic, ipocrit, care se aude din ce in ce ai tare! Mă uit în jur dar chiar nu e nimeni şi atunci realizez că e râsul meu, dar care acum nu mi se mai pare doar malefic şi ipocrit ci şi prietenos. Da, e prietenos cu mine dar în nici un caz cu cei din jur, cei care mi-au făcut rău, şi astfel desenez o ultimă întrebare: am înnebunit?

Inertie

Culeg litere din supa alfabet a copilariei sperand sa formez din ele propozitii care sa-mi explice: ganduri, simple idei, simple propozitii sau chiar simple cuvinte ce-mi trec prin minte in fiecare secunda, lucruri inexplicabile ce nu inteleg de unde provin de ce iau nastere de nicaieri si cresc odata cu mine sau mor inaintea mea, omorate sperante, sperante desarte sau pur si simplu deziluzii ce se agata de mine si nu doresc sa-mi dea drumul, conducandu-ma spre o depresie, o depresie fatala ce ma inchide intro mica camaruta plina de reptile si de alte vietati, de panza de paianjen si miros de mucegai, o camaruta a sufletului meu care se deschide doar pentru mica mea depresie ajutand-o sa-mi ascunda orice urma de fericire. Insa din bucati de mucegai imi cladesc propriul drum obscur, ciudat sau poate chiar inspaimantator dar care duce spre o mica bucata de lumina, o bucata de liniste neprevazuta, de necunoastere: lapsusul meu. Un lapsus ce doreste sa ma monopolizeze, sa-mi omoare pana si ultimele ganduri cramponate undeva acolo in mintea mea, lipite cu panza de paianjen si intretinute cu licurici, singura sursa de lumina din starea mea depresiva desi lapsusul mi-a fuarat pana si dorinta acerba de distrugere, de a ucide toate lucrurile ce contin putina viata in ele, setea mea de sadism in care pur si simplu iti iau viata lasandu-te sa putrezesti la cheremul micilor mele animale de casa, animalele mintii mele. Pentru ca acesta era ultimul gand, ultimul vis, ultima speranta ca tu vei suferi si in loc de lacrimi vei varsa sange, iar in loc de sange vei avea pamant care sa-ti fure lumina zilei, zgariindu-ti ochii, apoi obrajii facandu-te sa dispari intr-un final, un final sacru care sa dainuie doar in mintea mea pe veci…

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.


Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

Adolescenti pe mare

Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri, in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfectsi
ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de yole. Si astept
un pas gresit sa vad, sau o alunecare
macar pan' la genunchi in valul diafan
sunand sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare.