Momente de liniste si de pace...Dar ma intreb ce e linistea, sau ce e fericirea si atuci imi amintesc ca odata cand eram suparata imi ziceam ca fericirea ar insemna sa fiu linistita insa acum vad ca nu ajunge si astefel imi dau seama ca niciodata nu o sa ne multumim cu ceea ce avem, mereu vom cere mai mult riscand uneori dintr-o absurda dorinta " de mai mult" sa dam in cealalta extrema, sa ajungem nefericiti.

Sete de lucruri noi mereu vom avea insa ar trebui sa invatam sa le luam in doze mici pentru a nu deveni dependenti, pentru a nu uita de lucrurile vechi ce uneori sunt mult mai sanatoase ferindu-ne de intoxicatii ce se manifesta prin suparari acute...

Eu nu fac exceptie de la nimic din ceea ce am scris mai sus fiind o dependenta atat de lucruri noi, de fericire in exces si poate si de alte lucruri mult mai grave cum ar fi dependenta de trecut... insa asa cum fiecare invat are si dezvat sper ca si toate dependentele mele sociale sau nesociale sa aiba un leac insa cautarea creaza o noua dependenta...Deschisa la sugestii;))