Nu stiu cine sunt exact si ce vreau de la viata si sincera sa fiu nici nu vreau. Prefer sa fiu luata prin surprindere de lucruri bune, momente minunate, zambete oferite doar pentru binedispunerea mea,o iubire noua sau lucruri urate precum dezamagiri, despartiri, esecuri si multe altele.
Prefer sa zambesc in momentele in care simt ca imi dau lacrimile, in momentele in care am dezamagit persoane dragi mie doar pentru a le oferi si lor un mic zambet in coltul gurii. Nu ma intereseaza daca rad exlamand in gandul lor: "E nebuna!" sau pur si simplu i-am facut sa zambeasca prin purtarea mea inexplicabila. Dar cel mai important nu premeditez lucrurile, ci scot perle, dume sau cum le mai spune, pur si simplu.
Sunt nebuna dar nu-mi pasa, sunt asa cum vreau si ma doare fix in cot de ceea ce spun altii, sunt doar eu si cu mine. Sunt eu si cu mine asemeni a doi indragostiti ce sau gasit. Initial sunt fericiti, exuberanti, apoi incep sa descopere defectele pe care celalact le are,sa se certe, sa-si faca unu altuia reprosuri, nu se inteleg iar apoi se complac in situatia lor sau se despart incercand sa gaseasca o noua pereche. Asemeni lor si eu.... acum sunt fericita cu mine. Apoi, imi voi descoperi o sumedenie de defecte si imi voi face reprosuri pentru ele, ma voi certa pentru greselile mele si nu voi intelege de ce am facut unele lucruri pentru ca intr-un final sa iau dacizia de a ma schimba, sau de a ramane asa cu bunele si relele mele...Intr-un final o iubire tainica perfecta in care eu joc rolurile principale: iubita cu mari probleme si cea perfecta....doar eu si cu mine.
Astfel raman nestiint ce vreau de la viata insa stiind cu mare claritate ceea ce nu vreau... si nu, nu vreau sa ma complac, sa zic ca maine va fi mai bine, pntru ca la dracu dar sunt doar prostii......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu