Visez la un inger ce stiu ca exista insa mintea mea nu-l mai percepe ca ieri. Azi e mai diform ca niciodata azi, aripile ii sunt frante insa capul il are ridicat si cu cat eu ma plec mai tare cu atat el e mai sus. El e acolo unde eu visez sa ajung si poate vor ramane doar vise, el e acolo unde eu visez sa mor, dar poate ca nu voi muri niciodata. El e in paradisul fierbinte al dunelor de nisip, al femeilor cu val, al camilelor cocosate ce razbesc prin tot! El e sacrul dar si profanul din mintea mea, el e unicul lucru ce ma obsedeaza pe langa alte milioane de lucruri.
El e singurul care e mereu langa mine insa nu ma priveste niciodata, probabil doar pentru ca e prea batran ca sa o poata face sau poate eu sunt prea urata iar el nu ma mai suporta. Inima din nou imi bate mai tare, el e aici, dar nu mi se adreseaza, eu sunt acolo si mi-e frica sa nu-l supar. Inima vrea sa-mi sara din piept sa se unesca cu a lui insa ramane tot acolo, tot obosita, tot spasita dominata de o minte implacabila. Iar el as vrea sa spuna ceva insa nu o va face dovedindu-mi ca e doar un alt demon trecator... Assalam Ouakikoum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu