S-a asternut linistea peste tot. Eu nu mai vorbesc si nici nu mai ascult. Totul a ramas intr-un loc ascuns, intunecat, poate prea des vizitat de lume. Totul a fost cuprins intre un rasarit de soare si nimic. Totul e, a fost si va fi relativ. Mi-e sete. Mi-e foame. Mi-e dor. Din nou realitatea isi arata coltii iar eu ii zambesc. Din nou urasc si iubesc. Din nou soarele e acolo doar pentru noi.
Muzica. Melodia iubita urla in creierii mei spunandu-mi : " Sunt fericita" si totul era bine. Eram inconjurata de fericire si de poezie. Eminescu face minuni.