O mama a plans, prietenii au plans, fratii au fost distrusi iar eu, eu si astazi dupa ani buni ma intreb daca totul a fost real. Oare chiar s-a dus? Cand? Cum? N-am inteles si nici nu voi intelege niciodata.
Un tanar a fost gasit spanzurat la marginea unei paduri. Un tanar plin de viata, glumet dar care umbla cu niste persoane pe care nu ar fi trebuit sa le cunoasca niciodata.
Nu mi-a venit sa cred atunci, nu am crezut. Deci, nu l-am plans dar acum, acum dupa ani buni, mi-e dor de prietenul ce m-a vazut exact asa cum sunt. Mi-e dor de cel pe care m-am razbunat dar care a inteles ca eu nu sunt o oarecare.
E trist dar ma mandresc cu tine.
E intuneric dar tu esti unul din cei ce ma vegheaza.
Pacat! As vrea sa nu fiti atat de multi cei ce a-ti plecat si va uitati la mine de sus. E doar un vis dar in fiecare secunda eu va imbratisez aici pe pamant si poate candva sub o oarecare forma ne vom revedea.
Totul e fantasma, totul e vis. Va mai amintiti de mine? Nu, voi sunteti ingeri iar eu un demon. Voi va bucurati iar eu traies
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu