Toate povestile incep cu "A fost odata" a mea incepe cu o fata, o copila, o zi de iarna insorita sau ploioasa pentru ca nici macar eu nu mai stiu. Totul e incert, insa eu stiu ca a existat sau poate mai exista inca. Poate nici macar nu a fost o zi de iarna ci una de vara (cat mi-as dori)...Poate sunt doar o naluca ce alearga printre voi. Nici eu nu stiu ce vreau, nu stiu cine sunt si incotro merg. Voi stiti cine sunt? Voi stiti cine sunteti?
Mi-e usor sa vorbesc despre trecut...pfff... floare la ureche doar totul a depins de mine sau de altii insa e imposibil sa-mi imaginez ce o sa fac cu adevarat peste jumatate de ora, mereu apare cate o fisura! Planul, mai stiti acel plan? Acel plan de cand erati copii, cand totul era simplu, cand dintr-o singura suflare va puteati planifica toata viata! Ce s-a intamplat cu el, unde ne-am pierdut? Eu vroiam sa fiu doctorita, inca mai vreau dar oare mi se va indeplini dorinta, oare suntem suficient de puternici sa ne tinem de plan? Oare putem trece muntii pe jos incercand sa ajungem la dorinta nostra ignorand toti spanii ce vor sa ne umbreasca reusita?
Imi amintesc ca vroiam sa cresc, da, sa fiu mare, dar acum tot ce fac e sa tanjesc dupa momentele cand eram copil, cand lucrurile erau simple, cand nu eram inconjurata de ispite ( :)) )! Cand eram capabila sa creez lucruri, lumi, din nimic, din lucruri imaginare si fantome. Acum stau si ma gandesc, despic firul in patru, ma intreb oare ce vor crede altii. Duca-se-n origini restul, nu trebuie sa-mi pese!
E povestea mea si trebuie sa o pictez in fiecare zi pe panza vietii pana in ultima clipa. Cand culorile se vor amesteca si vor deveni din ce in ce mai difuze pana vor ajunge la transparenta.
Hmmm.. evolutia omului e inca unul din lucrurile care ma fac sa rad. Initial omul e o chestie mica, mica apoi creste, vede lumina. Boon nimic nou! Se chinuie,inavata cat mai multe lucruri, se speteste muncind sa ajunga cineva si toate astea pentru ce? Pentru a ajunge int-un punct in care inceepe sa involueze. Iese la pensie. Acum, parintii ii sunt statul. Incepe sa slabesca, se usuca pe picioare, unii devin chiar niste copii si apoi dispar in nimic! Se transforma in ceva mic, in ceva ce peste ceva timp nici nu va mai exista. Ehhh, viata, nu trebuie sa o intelegem ci doar sa o luam ca atare :))!
Trist dar adevarat. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea rea!:))