Ceasul bate: tic-tac...tic-tac.... ma uit la el: e in jur de ora cinci....E Craciunul...acea seara magica in care s-a nascut Hristos dar oare n-ar trebui sa fie la fel de magica si pentru mine?? Cu toate astea nu e, insa ma uit la surioara mea...il asteapta pe mosu, e fericita, emotionata insa eu stiu deja ce o sa primesc...magia s-a rupt cu mult timp in urma, de mult nu mai cred desi uneori mi-as dori ca viata sa fie o poveste ... ceva care sa nu se mai termine, ceva infinit in care toata lumea sa creada. E creu, e imposibil insa continui sa sper ca intr-o zi totul va fi o mica poveste si ca nu vom mai fi doar niste simple marionete in fata vietii...
Stiu aberez, nu are sens ceea ce zic sau poate doar niciodata nu va fi real... insa asta e iar eu nu am cum schimba atatea mentalitati, insa pot sa sper ca nu sunt prea naiva intr-o lume mult prea superficiala... Insa speranta va ramane mereu precum acel interes intrigant pe care ti-l creeaza magia....