E liniste... e si pace .... sau cel putin asa se vede, asa las sa se vada insa aparentele sunt foarte inselatoare iar eu , eu am dezvoltat o arta din a nu arata ceea ce simt cu adevarat. Lucrurile sunt confuze iar tot ceea ce pare la locul lui de fapt e departe de a fi in ordine... mi-e dor, mi-e sete si mi-e foame de tot ceea ce e frumos, sunt o devoratoare de pace interioara, de pacea mea interioara... Pentru ca atata timp cat imi e mie bine chiar nu ma mai intereseaza de restul, asa cum nici altora lu le pasa de ceea ce cred, spun, sau fac eu.....
E Craciun acum.. totul e frumos dar incomplet...la fel de incomplet ca si in anii precedenti...E un gol, un vid ce nu se lasa umplut.... e precum in acele reclame in care totul e doar pe jumatate vizibil.... As vrea sa fie totul plin, visez, imi imaginez cum e dar oricat as lupta nu ajunge... Oare toata viata va fi asa, sau poate asa sunt eu, nu-mi ajunge oricat as avea?? Nu stiu si poate nu voi sti niciodata dar oricat ma chinui sa inteleg mai mult imi dau seama ca poate felul in care pun problema e adevarata dilema....pentru ca oricat m-as chinui sa nu mai fie asa totul incepe cu :"eu vreau" ... Ce, hmmm e dificil de spus dar pt a afla nu trebuie decat sa intrebati dar inacelasi timp sa stiti sa puneti intrebarea corecta....